Pe la jumătatea secolului XVI-lea,
sașii din Ardeal au urmat îndemnul studenților întorși din Germania au trecut
la noua religie reformată creație a lui Martin Luther. La
Sibiu s-a hotărât redactarea
unui Catehism în românește, care a fost tipărit la Brașov în teascurile lui
Honterus cu litere din Țara Românească. „Catehismul din Sibiu redactat într-o
limbă bunișoară,- cu toate că înrâurirea originalului se simte une ori-, scris
cu ortografie simplă, a fost răspândit, de sigur, în toate satele din Ținuturile
cetăților săsești.” La Brașov Sfatul hotărî la 1559 ca biserica românească Sf.
Nicolae din Șchei să fie transformată în biserică reformată, cu impunerea
învățării Catehismului de către credincioși. Românii în marea lor majoritate
țineau tot de legea lor veche. „Cipariu, harnicul cercetător al vechii limbi
românești, a mai apucat să vadă acest Catehism, căruia îi zicea:«Întrebare
creștinească», dar noi îl cunoaștem numai după manuscriptul în care e copiat de
un preot din cei d'întâiu anu ai veacului al XVII-lea.” În Moldova „un tânăr
Grec, isteț și limbut, având planuri mari și încredere în steaua sa, Iacov,
care se zicea Despot de Paros și se pomenia profesia de teologie pe care a
făcut-o îm Academia din Rostock. Peste câteva luni, după ușoara biruință dela Verbia, el era Domn al Moldovei…….luând locul evlaviosului ucigaș de boieri,
Alexandru Lăpușneanu.” Despot vodă nu s-a atins de religia românilor, dar a
bătut monedă din policandrul mănăstirii Slatina, și alte odoare scumpe ale
bisericilor. S-a hotărât să „reformeze bisericile catolice de la Suceava, Siret, Baia, de lângă Huși și din satele de munte ale Ținuturilor Roman și
Bacău. La Cotnari, unde erau multe familii de germani din Ungaria și de unguri,
aduse pentru lucrul viilor domnești el a făcut o școală de latinește. „La 1560
încă, la 3 Maiu, după toate aceste pregătiri, Coresi, « diaconul Coresi ot
Târgoviște », și un ucenic al său, diacul Tudor, începeau, «cu zisa jupânului
Haneșῠ Beagnerῠ», a «Măriei Sale» Benkner, pe atunci jude al Brașovului,
……….tipărirea unei Evanghelii românești.”
Această carte avea litere și podoabe imitate după Evanghelia lui Neagoe-Vodă,
era menită românilor din Ardeal și Ungaria. Au urmat Apostolul la 1563 și o Evanghelie, în care erau adaosuri necesare
preoților pentru predică,tipărită la 1564. Toate aceste lucrări aveau un
puternic caracter reformat și calvin. Ca urmare s-a dezvoltat biserica
reformată a românilor de peste munți și apariția unor episcopi precum
„Gheorghie din Sângiordzul Bistriței”, „episcop calvinesc, numit și ocrotit de
Cârmuire….. cel d'intâiu «episcop al românilor în Ardeal».”
 |
| Biserica Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului |
„În Țara Românească și în Moldova,
mișcarea luterană și cea calvină nu pătrunseră nici în cea mai slabă măsură. Dar
spre aceste țeri se îndreaptă în curând avântul catolicismului, care
trezindu-se din cea d'intâiu toropeală a sa, își statornicise dogma la
Conciliul din Trident și, prin misionari energici ca un Solikowski în Polonia,
un Possevinius în Moscovia, căuta să cucerească în Răsărit țeri cu care să se despăgubească
pentru pierderile suferite în Apus.” „Domnia a doua a lui Petru Șchiopul ținu
nouă ani de zile, și ea înseamnă începutul infiltrației catolice.” Propaganda
catolică s-a desfășurat prin intermediul iezuiților și franciscanilor. Astfel
„Ieronim Arsenghi, Grec unit din Chios, care avea mulți compatrioți printre
negustorii din Iași, fu ales episcop latin al Moldovei, acordându-i-se și
situația mai înaltă de «vicariu apostolic». I se dădu reședință la Bacău. „iezuiții fuseseră așezați la Iași și prin
părțile vecine, cum e Cotnariul, unde li se dădu și din vinurile domnești, iar
Franciscani se aflau răspândiți în satele dela munte, aflându-și mănăstirea la
Bacău.” Movileștii au fost mari partizani ai legăturilor cu Polonia catolică unul
dintre frați Mitropolitul Gheorghe Movilă a trecut la confesiunea catolică în timpul exilului
său occidental alături de Petru Șchiopul. „Domnul Moldovei ca și al
Țerii-Românești, primia în Constantinopol miruirea din partea căpeteniei
recunoscute a ortodoxiei, care-l privia ca pe un urmaș,slăbit, umilit și trimes
în surgun departe peste Dunăre, al Împăraților «bine-credincioși»și«de Dumnezeu
încununați»ai trecutului bizantin.” „Totuși mai mult din lipsă de bani decât de
Mândrie, Patriarhia constantinopolitană avea nevoie de țerile dunărene, care o
uitaseră așa de mult.” „Pentru aceia venise în părțile noastre , bine primit și
în Bucureștii lui Mihnea Vodă și în Iașii lui Petru Șchiopul, Patriarhul
strângător de pomeni Ieremia. Afacerile Patriarhiei rămăseseră în seama «dascălului»,
a lui Nichifor Parhaisos, «cântărețul, vicariu, patriarhal»,a cărui mână se dovedi
prea darnică pentru Visteria aproape secată a Ecumenicului flămând. Nichifor
îngriji, după întoarcerea lui Ieremia, de interesele lui Aron-Vodă al Moldovei,
și prin stăruințele lui Petru Cercel își află sfârșitul în apele Mării. La 1593
el ar fi împiedicat, dacă este să-l credem, planul lui Sinan-Pașa, Marele
Vizir, de a face pașalâcuri din țerile noastre.” „La sinodul din Iași (17
August 1595), pentru înfrânarea propagandei catolice în Ținuturile rusești și
românești, se adunară poate episcopii ruteni ……Se vor mai fi adunat Vlădici,
poate moldoveni….Afară de aceștia toți, Țara-Românească era reprezentată prin
Mitropolitul Mihail.” „Hotărârile sinodului de la Iași nu ni s'au păstrat, dar
putem bănui lesne cuprinsul lor… pentru a împiedica silințele spre Unire ale
misionarilor catolici.”
 |
| Mănăstirea Sucevița |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu