ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

1 DECEMBRIE 1918 ZIUA MARII UNIRI!
ÎNCORONAREA DE LA ALBA IULIA ÎN 1922 A REGELUI FERDINAND ȘI A REGINEI MARIA, DESĂVÂRȘIREA REALIZĂRII ROMÂNIEI MARI FĂURITĂ LA 1 DECEMBRIE 1918

O TRISTĂ ANIVERSARE

Incomodul Nicolae Iorga
Autor: Prof. univ. dr. Valeriu Râpeanu • Rubrica: Restituiri • Nov 2010

„Cei şaptezeci de ani câţi au trecut de la asasinarea lui Nicolae Iorga aşează în faţa contemporanilor întrebări din care nu puţine au mai fost prezente de-a lungul deceniilor. Sigur, cu un asemenea prilej, privim în urmă pentru a contura măcar un bilanţ a ceea ce se numeşte destinul său postum. Mai ales că aceşti şaptezeci de ani reprezintă cu câteva luni mai mult decât viaţa pământeană a lui N. Iorga. Gloanţele din noaptea de 27/28 noiembrie 1940 nu curmau doar „o viaţă de om” (şi ce om!), ci deschideau un drum care a fost marcat nu doar de prezenţa în circuitul public a operelor sale, ceea ce ar fi făcut ca înţelesurile lor să se răsfrângă pozitiv asupra societăţii româneşti, ci s-a dovedit cât se poate de contorsionat, plin de sinuozităţi şi de accidente.”
„Paradoxal „rezerva” evidentă de acum îşi are aceleaşi surse cu interdicţia din 1948 şi nu are conotaţii conjuncturale. Dimpotrivă, porneşte de la ideile fundamentale ale operei sale. Cea dintâi este legată de ideea naţională, care a constituit temelia gândirii şi acţiunii sale, pentru care s-a jertfit. Or, de douăzeci de ani, o uriaşă maşină de propagandă inoculează şi înfăţişează această idee drept naţionalism. Şi pentru a-i da un sens de-a dreptul periculos, ţinând de o orânduire nefastă, se vorbeşte de naţional-comunism. Aşa cum, din 1947, s-a vorbit de naţionalismul burghez, prezentat ca unul din cele mai mari rele ce s-au abătut asupra societăţii româneşti şi care trebuie eradicat cât mai repede cu putinţă. Acest sentiment naţional, căruia N. Iorga i-a subliniat în repetate rânduri sensul constructiv, face ca el să fie considerat inactual şi, chiar dacă nu se spune direct, de-a dreptul nociv.”
„Un alt motiv este legat de ideea tradiţiei, pe care N. Iorga a ridicat-o la rangul de doctrină şi i-a conferit locul esenţial în devenirea societăţii româneşti. Or, de douăzeci de ani, aşa cum s-a întâmplat şi în 1948, se duce o luptă înverşunată împotriva tradiţiei româneşti, prezentând-o ca o expresie a unui spirit conservator, închistat, menit să ne ţină departe de Europa.”

CARTE VECHE: MARIA REGINA ROMÂNIEI: « ȚARA MEA » (IV)

În continuarea prezentării acestei cărți deosebite, trebuie să remarc o deosebită capacitate de sintetizare a lucrurilor și faptelor prezentate. Este dovada talentului literar al Reginei, a unui spirit de observație deosebit, specific feminin, cu nuanțe ale detaliului. Iată câteva observații legate de trecutul țării noastre: „De la început România a fost o țară supusă năvălirilor. Un stăpân tiranic după altul și-a pus mâinile grele asupra acestui popor; el a fost deprins a fi stăpânit, apăsat, maltratat. Rare ori i-a fost îngăduit să se afirme, să-și ridice capul, să fie neatârnat, fericit ori liber;totuși, în ciuda luptelor și a robiei, n'a fost un neam sortit să piară. A biruit orice asprime a sorții, a înfruntat orice miserie, a biruit orice subjugare, și n'a putut fi strivit până la moarte; dar de aici a ieșit că poporul românesc nu e vesel. Cântecele lor sunt triste, încete danțurile lor, petrecerile lor rare ori aprinse, rar se aud glasurile lor. În zilele de sărbătoare îmbracă hainele cele mai vesele și, strânși laolaltă în praful drumului, ei dănțuiesc în grupe sau în cercuri largi, neobosiți ceasuri întregi; dar nici atunci nu sunt voioși sau gălăgioși, ci solemni și plini de demnitate, părând a-și face cheful cumpătat, fără patimă, fără grabă.” „Tot pentru aceia sunt puține case foarte vechi: abia de este vre-un castel ori vre-un mare monument rămas din trecut. De ce nevoie să se clădească frumoase case dacă în fiecare zi dușmanul putea să năvălească asupra țerii și să ardă totul până la pământ.” Interesantă și plină de amănunte este descrierea mânăstirilor românești: „Dar înainte de toate vechile mănăstiri ale acestei țeri au păstrat comori din trecut. Chiar de la început, aceste colțuri răzlețe de frumuseță m'au atras mai mult decât orice; nedescriptibil e farmecul pe care-l aruncă asupră-mi, aproape neînțeleasă desfătarea cu care-mi umplu sufletul! Ca și în multe alte țeri, călugării și maicele din România știu cum să aleagă cele mai încântătoare locuri pentru locașurile lor de pace. Am călătorit de la unul din ele la altul, descoperind multe tesaure ascunse, cercetând pe cele mai bogate și pe cele mai sărace, pe cele de un acces ușor și pe cele ascunse departe în văi de munte, unde piciorul călătorului numai arare ori rătăcește.” „Călugărițele se așezară de-a lungul zidurilor, veșmintele lor negre făcându-se una cu umbra, așa încât numai fețele lor reieșiau, făcute și mai eterate prin tremurătoarea lumină a candelei. Cântau, ̶ bucuros aș spune că era frumos cântecul lor, însă n'ar fi tocmai adevărat. Nu ca în Rusia, cântarea în bisericicile românești e departe de a fi melodioasă: ele bâzâiau pe nas cântări tărăgănate, adesea repetate, de loc armonioase și care nu par să aibă cuvânt de-a ajunge vreodată la capăt.” „Sunt două feluri de mânăstiri în această țară; ori o mare zidire, unde călugării și maicele sunt uniți supt același coperiș, ori o sumă de case mici adunate pe un spațiu larg în jurul bisericii centrale. Numai cele d'întâiu sunt interesante din punct de vedere al arhitecturii, și unele din cele pe care le-am cercetat sunt de o perfecție aleasă în proporție și formă”

(va urma)

După:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_a_Rom%C3%A2niei
http://www.archive.org/details/arameamar00mariuoft http://www.tkinter.smig.net/QueenMarie/MyCountry/index.htm

CARTE VECHE: MARIA REGINA ROMÂNIEI: « ȚARA MEA » (III)

Regina descrie, într-o succesiune de metafore, satele românești și oamenii pe care i-a întâlnit acolo și care au întâmpinat-o cu emoție, sfială și multă bucurie.
Scrisul Reginei este o îmbinare de sentimente, plasate în minunate cadre naturale pe care le-a văzut în călătoriile sale prin țară.
„Romănia nu e o țară de colori tari. E o ciudată unitate în zările-i largi, în drumurile-i prăfoase, în țeranii ei îmbrăcați în alb, în carele ei aspre de lemn.”
„Numai apusurile prefac toate aceste nuanțe de umbră într'o neașteptată minune de culoare, revărsând asupra pământului și cerurilor valuri de aur minunat.
Am văzut clăi de fân schimbându-se în piramide aprinse, râuri de panglici de foc și fețe sarbede, obosite aprinzându-se ca de o miraculoasă strălucire.
Un ceas fugar, ceasul acesta al apusului, dar totdeauna el năvălește asupră-mi ca o veșnică făgăduială trimeasă de Dumnezeu din ceruri. Poate că, iarna și toamna, aceste apusuri sunt mai glorioase, când pământul e obosit, când munca lui de un an e isprăvită sau când doarme supt strălucitoru-i giulgiu de zăpadă, păzind în sânul său recolta ce să vie.”
„Toamna e vremea potrivită ca să cercetezi aceste sate din muncele; toamna, când copacii sunt o înflăcărată strălucire, când anul trage de moarte aruncă o ultimă sforțare de frumuseță înnainte să-l învingă frigul și zăpada. De multe ori am fost primită din inimă în aceste sătucene, țeranii ieșindu-mi înnainte cu mâinile pline de flori. La cel d'întâiu semn de apropiere a trăsurii mele, cete de călăreți rustici vin în goană ca să mă întâmpine, săltând grăbit pe căluții lor zbârliți, purtând stegulețe ori ramuri înflorite și chiuind de bucurie.”
„Clopotele satului sună, glasurile lor sunt pline de voioșie; și ele-ți strigă: bine-ai venit!”

(va urma)

„MY COUNTRY”
Marie Queen of Rumania
Hodder and Stoughton, London, 1916
După:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_a_Rom%C3%A2niei
http://www.archive.org/details/arameamar00mariuoft
http://www.tkinter.smig.net/QueenMarie/MyCountry/index.htm

CARTE VECHE: MARIA REGINA ROMÂNIEI: « ȚARA MEA » (II)

În prefața lucrării Regina mărturisea: „Această carte a fost scrisă la epoce deosebite. Partea întâia a văzut lumina într' un ceas când simțeam că răsboiul se apropia de hotarele noastre…..”

„România e puțin cunoscută marii Împărății de peste mări, și doriam să fie condeiul mieu acela care va vădi unele din frumusețile ei țerii mele de naștere. Cu intenție nu am pomenit în volumul întâiu nume, cu intenție am trecut atât de repede dela una la alta, căutând ca în cât mai puține cuvinte să vrăjesc atmosfera șesurilor noastre întinse, a nesfârșitelor noastre drumuri prăfoase, a munților și pădurilor noastre, a satelor noastre smerite, a pitorescelor noastre biserici și a pașnicelor noastre mănăstiri, a lunilor noastre de căldură și de frig. Mai voiam și aceia: să fac a se cunoaște sufletul, de o melancolie stranie, a poporului nostru.” „Într' un timp cu deosebit a fost scrisă partea a doua. Grozava depresiune a înfrângerii și a retragerii, zăcea ca o povară asupra noastră a tuturora. Trei sferturi din țara noastră ni fuseseră smulse; ca o ceată de oi pierdute fuseserăm goniți din adăposturile noastre. Simțind cât de desnădăjduit era năcazul poporului meu, întrebaiu pe profesorul Iorga ce pot face pentru sufletele lor în acest ceas de întunerec. «Descrieți-le locurile pe care le-au pierdut» i-a fost răspunsul. «Ați scris o carte pentru țara nașterii Voastre; acum e vremea să scrieți una pentru țara a cărei nenorocire o împărțiți». Îndemnată de cuvintele cuiva care credea că aș putea să mișc inimile oamenilor cu condeiul meu, am făcut o a doua serie de schițe, și le-am făcut la un ceas când toți râvniau să-și amintească, să spere…” „Dar presentul sigur e al nostru; viitorul zace în mâinile lui Dumnezeu.”

Încă din primele rânduri ale cărții Regina mărturisește:

„Regina unei țeri mici!”

„Înseamnă muncă și griji și nădejde și multă trudă pentru slabă ispravă. Dar larg e câmpul, și, dacă inima are voie bună, mare e opera.”

„Țara aceasta e mică, e nouă, dar e o țară care mi-e dragă.”

„Odată eram pentru acest popor o străină; acum sunt una dintre ei, și, pentru că vin de atât de departe, am fost mult în stare să-i văd cu însușirile lor bune și cu neajunsurile lor. Țara lor e o țară rodnică, o țară de întinse șesuri, de grâu învălurat, de codri adânci, de stâncoși munți, de râuri care în primăvară vuiesc de ape spumegate și care vara nu sunt decât leneșe șuviți de apă pierdute între pietre.”

„Legătură intră Răsărit și Apus.”

„Douăzeci și trei de ani am cheltuit până acum în această țară, fiecare zi aducând bucuria ei sau năcazul ei, lumina ei sau umbra ei; cu fiecare an interesul mieu pentru dânsa s'a făcut mai vast și înțelegerea mea s'a adâncit; am ajuns să știu unde era nevoie de mine ca să ajut.”

„Îmi trebuie numai să vorbesc de sufletul ei, de atmosfera ei, de țeranii și ostașii ei, de lucruri care m'au făcut să iubesc țara aceasta, care au făcut ca inima mea să bată odată cu inima ei.”

(va urma)

După:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_a_Rom%C3%A2niei

http://www.archive.org/details/arameamar00mariuoft

CARTE VECHE: MARIA REGINA ROMÂNIEI: « ȚARA MEA » (I)

Majestatea Sa Maria, Regină a României, Principesă a Romaniei, Principesă de Edinburg și de Saxa Coburg și Gotha, născută Marie Alexandra Victoria, din Casa de Saxa-Coburg și Gotha (n. 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Kent, Anglia — d. 18 iulie 1938, Sinaia, Regatul României), a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, consoarta regelui Ferdinand și regină a României. A fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii Regina Maria a României s-a născut la Eastwell Park în Kent, și a fost inițial Principesă de Edinburg. A fost fiica ducelui Alfred de Saxa Coburg și Gotha, cel de al doilea fiu al Reginei Victoria, mama sa a fost Marea Ducesă Maria Alexandrovna, unica fiică a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. În consecință, Prințesa Maria este nepoata Regelui Edward al VII-lea și verișoara primară a Țarului Nicolae al II-lea și a Regelui George al V-lea.
Regina Maria a fost supranumită de popor "Mama răniților", "Regina-soldat", pentru atitudinea ei bravă din timpul Primului Război Mondial.
Regina Maria a iubit arta, poezia și filosofia. Ea a continuat tradiția Reginei Elisabeta de susținere a acestora. A scris foarte mult.
Iată opera sa literară:
 The Lily of Life, Crinul Vieții, 1912
 The Dreamer of dreams, Visătorul de vise, 1912
 Ilderim, 1915
 Patru anotimpuri, 1915
 Povestea unei inimi, 1915
 Why? A Story of Great Longing, Povestea unui dor nestins, 1915
 The Stealers of Night, 1916, Londra
 Regina cea rea, 1918
 The Story of Naughty Kildeen, Povestea neastâmpăratei Kildeen, 1917
 O poveste de la Sfântul Munte, 1917
 My country, Țara mea, 1919
 Minola, 1918
 Gânduri și icoane din timpul războiului, Sibiu, 1919
 Peeping Pansy, Londra, 1920
 The Queen s of Romania Fairy Book, Cartea de basme a reginei României, 1923
 The Voice on the Mountain, Glasul de pe munte, 1923
 The Lost Princess, Londra, 1924
 Înainte și după războiu, 1925
 The Magic Doll of Romania, New York, 1929
 Lulaloo, 1929
 Casele mele de vis, 1930
 Copila cu ochi albaștri, 1930
 Crowned Queens, Regine încoronate, 1930
 Stella Maris, 193
 The Story of My Life, Povestea vieții mele, 1934, ed. A II. A,
Ed.Eminescu 1991.
Dintre aceste lucrări mă voi referi la „Țara mea” lucrare scrisă în limba engleză, apărută în 1919 în traducera lui Nicolae Iorga.(va urma)
După:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_a_Rom%C3%A2niei http://www.archive.org/details/arameamar00mariuoft

Yves Montand à l´Olympia - ”Les Feuilles Mortes”

+

Versurile acestei melodii celebre aparțin lui Jacques Prévert (1900-1977), un poet francez şi scenarist. Muzica aparține compozitorului Joseph Kosma (1905- 1969).