STRUCTURA BUGETULUI UNOR ȚĂRI EUROPENE LA SFÂRȘITUL SEC. al XIX-lea (V)

IMPERIUL AUSTRO - UNGAR


„LA GRANDE ENCYCLOPÉDIE INVENTAIRE RAISONNÉ DES SCIENCES, DES LETRES ET DES ARTS” apărută la Paris și editată de  „Société de savants et de gens de lettres” prezintă în volumul  al IV-lea apărut în 1887, Austro-Ungaria sau Imperiul Austro -Ungar. Este al treilea stat din Europa din punct de vedere al populației după Rusia și Germania. Imperiul se întinde pe o suprafață de 622.269 km² și o populație de aproximativ 40 milioane locuitori repartizați astfel în diferite state sau provincii care compun monarhia mai ales în două monarhii dualiste austriacă și ungară desemnate sub numele de Cisleithanie și Transleithanie. Este o mare diversitate de populații aparținând a cinci rase: slavă, germanică, latină, maghiară și semitică. Iată repartiția acestora și numărul aproximativ de locuitori: 
Rasa slavă: Cehi și slovaci 7.140.000; Polonezi 3.255100; Ruteni (rușii mici -ucraineni) 3.157.400; Sloveni 1.228.000; Sârbi 1.509.800; Croați1.410.200; Bulgari 30.000.
Rasa germanică: Germani 7.000.000.
Rasa Maghiară: Maghiari 6.200.000.
Rasa semitică: Evrei 1.646.525.
Rasa latină: Italieni și Ladini (retroromani) 725.000; Români 1.623.000.
Popoare diferite: Albanezi 3.000;Greci 3.400; Țigani 151.400; Armeni 10.000.
Pe plan religios împăratul și împărăteasa participă la marile ceremonii ale bisericii catolice. Clerul din toate confesiunile are o situație bună; posedă bunuri numeroase, veniturile unei astfel de episcopii se cifrează la sute de mii de franci. De aceste venituri considerabile, profită în general dezvoltarea intelectuală,  a uneia sau alteia din naționalități; popoarele au un interes particular de a avea prelați bogați. Catolicii romani sunt cei mai numeroși 25.554.000, grecii uniți 4.030.000, protestanții 3.622.000, ortodocșii 2.928.000, izraeliții 1.643.000, țiganii 130.000. Se nominalizează existența unei arhiepiscopii greco - catolice la Blaj (Balaszfalva), a unui patriarh sârb la Karlowitz, un arhiepiscop ortodox român la Sibiu (Hermannstadt), un arhiepiscop ortodox la Cernăuți. (date statistice din 1880)
Căi de comunicație: Căi ferate 13.000 km în Austria și 9.000 km în Ungaria, navigație pe Dunăre și canale etc.
Industria constituie ocupația a aproape un sfert din populație, aproximativ 8.000.000 persoane. Comerțul exterior este excedentar exporturi în valoare de  708.700.000 florini și importuri în valoare de 612.900.000 florini. (1884). (Un florin = 2,0-2,30 franci francezi). 
Bugetul Austro -Ungariei este marcat de deficit. Iată situația anului 1885.
Austria înregistrează venituri de 504.961.495 florini și cheltuieli de 520.198.772 florini, adică un deficit de 15.237.277 florini. (2,9%)
Ungaria înregistrează venituri de 316.056.501florini și cheltuieli de  327.940.264 florini, adică un deficit de 11.883.763 florini (3,6%)

 Enciclopedia mai subliniază tendințele de asimilare a populației românești și a populațiilor slave, duse de Ungaria, de faptul că în nicio formă din sistemul de învățământ nu se studia limba română. 

Harta Austro-Ungariei în 1911;  După:

http://www.lib.utexas.edu/maps/historical/shepherd/austria_hungary_1911.jpg

  

STRUCTURA BUGETULUI UNOR ȚĂRI EUROPENE LA SFÂRȘITUL SEC. al XIX-lea (IV)

MAREA BRITANIE

„LA GRANDE ENCYCLOPÉDIE INVENTAIRE RAISONNÉ DES SCIENCES, DES LETRES ET DES ARTS” apărută la Paris și editată de  „Société de savants et de gens de lettres” prezintă Marea Britanie în volumul al XIX-lea din 1894. Este o insulă situată în Europa occidentală. Este astfel numită pentru a nu fi confundată cu mica Britanie, peninsulă franceză situată la Marea Mânecii. Acest nume datează din 6 mai 1707, când  s-a făcut unirea  regatelor Scoției și Angliei. Apoi în 1800 s-a făcut și alipirea Irlandei sub numele de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei. Suprafața  este de 217.841km² cărora li se adaugă 11.633  km² suprafața unor 961 de mici insule (din care 200 sunt locuite) care se atașează Marii Britanii. Populația conform recensământului din 1891 este de 37.879.285 locuitori din care: 29.001.018 în Anglia și Țara Galilor, 4.025.647 în Scoția și 4.704.750 în Irlanda.                                                                                                        Mijloace de transport erau caracterizate printr-o densă  rețea de căi ferate de 32.488 km (1892), șosele și canale navigabile. Comerțul exterior al Marii Britanii este  marcat de deficit. Astfel în 1891 importurile au fost de 99.464718 lire sterline, exporturile au fost de numai 85.956.088 lire. Regatul României la acea dată avea un excedent legat de comerțul cu Marea Britanie exporturi de produse agricole de 4.447.159 lire și importuri de 1.270.271 lire  (1890).

Bugetul de venituri și cheltuieli al Marii Britanii

Din analiza bugetului Marii Britanii constatăm că se alocă un important procent 34,9% cheltuielilor militare, dar și instrucției publice 9,2% un procent foarte ridicat pentru că el cuprinde și cheltuielile legate de știință și cultură (muzee).

Marea Britanie la sfârșitul secolului al XIX-lea
După:http://ro.wikipedia.org/wiki/Regatul_Unit_al_Marii_Britanii_%C8%99i_al_Irlandei

STRUCTURA BUGETULUI UNOR ȚĂRI EUROPENE LA SFÂRȘITUL SEC. al XIX-lea (III)

FRANȚA

„LA GRANDE ENCYCLOPÉDIE INVENTAIRE RAISONNÉ DES SCIENCES, DES LETRES ET DES ARTS” apărută la Paris și editată de  „Société de savants et de gens de lettres” prezintă Franța în volumul al XVII-lea din 1893. Această țară este situată în emisfera nordică, în partea occidentală a Europei. Conturul Franței se înscrie într-un hexagon.  Are o suprafață de 534.479 km² și o populație de 38.343.192 locuitori (1891). Franța este împărțită (după recensământul din 1891) în 86 departamente și teritoriul Belfort; 362 arondismente incluzând și teritoriul Belfort. Învățământul este organizat pe trei grade: Învățământul primar (școli elementare de băieți, fete sau mixte, școli elementare superioare de băieți și de fete); școlile primare sunt publice sau private, conduse de laici sau de membrii unor congregații; există și numeroase școli pentru adulți. Instrucția primară este obligatorie pentru copii de la șase la treisprezece ani. În anul 1889-1890 au fost înscriși 5.601.567 elevi. Învățământul secundar se desfășoară în licee, instituții publice de stat, în colegii, instituții publice comunale și în instituții libere, conduse de laici sau congregații religioase. Învățământul secundar este finalizat prin bacalaureat. Existau în 1891un număr de 1.004 instituții de învățământ care numărau 152.855 elevi. Învățământul superior este compus în numele statului din facultăți care au sediu în academii. Existau în Franța 15 facultăți de litere, 15 facultăți de științe, 12 de drept, 2 de teologie protestantă, 4 de medicină, existau de asemenea școli superioare de farmacie, facultăți mixte sau școli pregătitoare de medicină și farmacie. Învățământul superior este alcătuit și din facultăți libere. Numărul de studenți era în 1891 de 21.716 din care 20.785 în facultăți de stat, 931 în facultăți libere. La Paris erau 9.499 studenți, iar 12.217 în provincie. Printre instituțiile de primă mărime și tradiție se pot cita: College de France, Muzeul de istorie naturală, Școala normală superioară, Școala de înalte studii, Școala de limbi orientale, Școala de cartografie, Școala de bellearte, Conservatorul de muzică și artă dramatică etc. care depind de ministerul instrucției publice; Școala politehnică, școala de poduri și șosele, Școala de mine, Școala superioară de război, Școala de artilerie și geniu de la Fontainebleau, Școala de cavalerie de la Samur, Școala forestieră de la Nancy, Institutul agronomic, Școala specială militară  Saint Cyr, Școala navală de la Brest etc. care sunt coordonate de diverse ministere. (Am făcut această enumerare pentru că, de-a lungul anilor, numeroase personalități din țara noastră au frecventat aceste școli superioare din Franța, sau au constituit un model pentru organizarea învățământului superior românesc). Aproape toate departamentele posedă societăți ale savanților , a căror activitate contribuie la progresul științei. La Paris existau un mare număr de asemenea societăți, unde se găsesc mari instituții publice: Observatorul astronomic, Biroul longitudinilor, Academia de medicină și plasat în vârful științei Institutul Francez compus din cinci academii: Academia Franceză, Académie des inscriptions et belles-lettres, Academia Franceză de Științe, Académie des sciences morales et politiques, Académie des beaux- arts. Cultele recunoscute în Franța sunt: catolic, protestant și israelit. Din 4 septembrie 1870 Franța este o republică condusă de parlament, care votează legile,bugetul. Parlamentul este bicameral format din Cameră și Senat. Camera deputaților este aleasă direct prin vot universal pe patru ani. Senatul compus din 300 de membri cuprinde un număr de senatori inamovibili, înlocuiți numai în caz de deces și de senatori aleși. Președintele Republicii este numit de parlament pe 7 ani. El prezidează Consiliul de miniștrii și este asistat de un Consiliu de Stat. Consiliul de Miniștrii format din miniștrii cel mai adesea din rândul parlamentarilor. Astfel în 1893 existau ministerele: justiție și culte, interne, externe, finanțe, război, marină și colonii, instrucție publică și arte frumoase, agricultură, comerț și industrie, lucrări publice. Căi de comunicații: șosele naționale 38.057 km (1892), șosele departamentale 29.900 km (1889), navigație fluvială pe 6.670km (1890), căi ferate 37.954 km (1892).

Structura bugetului Franței

FRANȚA ÎN ANUL 1900,

După:http://www.probertencyclopaedia.com/photolib/maps/Map%20of%20France%201900.htm

Bugetul Franței este excedentar. Se poate observa că o însemnată parte este destinată cheltuielilor militare 20,245% pentru armata de uscat și 9,07% pentru marină și colonii, lucrărilor publice 6,63% și învățământ 5,54% (un procent bun și pentru epoca noastră, ținând cont și de existența unor școli particulare sau confesionale).

STRUCTURA BUGETULUI UNOR ȚĂRI EUROPENE LA SFÂRȘITUL SEC. al XIX-lea (II)

RUSIA

Imperiul rus sau Puterea rusă ocupă jumătatea orientală a Europei, toată Asia nordică și o parte din Asia centrală. În 1889 avea o suprafață de 22.430.000 km² (a 22-a parte din suprafața globului terestru) și o populație de 128.931.827 locuitori (5,74 loc./km²). La data apariției volumului 28 al Enciclopediei, Rusia era condusă de țarul Nicolai Alexandrovici Romanov, cunoscut ca Nicolae al II-lea (1868-1918). Finanțele Imperiului rus au suferit în ultimii-15-20 de ani o transformare radicală. Banca Imperială a Rusiei posedă la ora actuală (oct. 1900) o rezervă considerabilă, aproape de Banca Franței, de aproximativ 2.400.000 de franci francezi.

Din analiza acestor date, rezultă că este un buget excedentar, tendință care se păstrează în ultimii ani ai secolului al XIX-lea. Cele mai mari cheltuieli sunt legate de cele militare 22,5% pentru armata de uscat și 5,3% pentru marină. Armata de uscat are un efectiv în timp de pace de: 36.000 ofițeri și 800.000 soldați, iar în caz de război:63.000 ofițeri și 3.440.000 soldați. Marina militară cuprindea: 59 nave (cuirasate, canoniere cuirasate, crucișătoare, crucișătoare cuirasate etc.) având un tonaj de 413.159 tone și un efectiv de 40.000-45.000 marinari. Un buget important este alocat căilor de comunicații, atât de importante într-o țară cu o suprafață uriașă, din care un rol important îl au căile ferate. În 1900 existau căi ferate cu o lungime de 40.000 verste (1verstă=1067 m). În prezent (1900, anul apariției vol.28) sunt în construcție peste 14000 km căi ferate, pe diferite magistrale: Transcaspica, Transcaucaziană, Moscova –Arhanghelsk. Construcția Transsiberianului a început în  1891 ajungând în 1898 la Irkutsk (5185 Km), pe malul lacului Baikal. Construcția a continuat și în secolul al XX-lea până la Vladivostok (9288 km). Învățământul are alocat 1,8% din total cheltuieli, dar cu unele contribuții locale ajunge la 51.062842 ruble, adică 3,9% destinate: învățământului primar, profesional, secundar și universitar.

RUSIA ÎN 1889
După: vladcity.com