VASSYLE: FEMEIA

miercuri, 7 martie 2012

FEMEIA

Pentru 8 Martie, m-am gândit să prezint cititorilor acestui blog câteva fragmente dintr-un eseu al scriitorului francez M.P. Eugène Simon intitulat „La Femme”, apărut în 1891. Este un elogiu adus femeii. „Salut femeia! Salut această ființă dragă, adusă aici pe pământ de către Providență, pentru a ne îndulci existența noastră dură, iubindu-ne și prețuindu-ne! Salut personificarea celei mai frumoase și mai absolute afecțiuni de pe pământ! Mamelor, salut!” „Rolul femeii în societate nu este înainte de toate de a stimula bărbatul la cuceririle inteligenței, la ameliorarea condițiilor fizice ale vieții pe suprafața globului pământesc, de a îmbunătăți industria și relațiile sociale; de a provoca emulație în domeniul literelor, în științe, în tot ce este un vârf al spiritului uman? Femeia nu este marea inspiratoare a artei? Dacă nu exista Beatrice, nu exista Dante – asemănător Petrarca fără Laura – nu ne-ar fi dat versuri nemuritoare? Dacă nu ar fi fost Fornatrina Rafael nu ar fi împins dincolo de limite frumusețea artei sale? Faptul că numele său ar fi străbătut secolele până la noi fără a face celebru modelul său? (Este celebru tabloul lui Rafael «Portretul unei tinere femei» din 1518-1519, aflat în «Galeria Națională de artă antică» din Roma). Proudhon,(Pierre Joseph Proudhon economist și sociolog francez a trăit între1809- 1865) unul din criticii acerbi ai femeilor, a recunoscut că forța virilității ar rămâne infertilă, din punct de vedere fizic, intelectual și moral fără prețioasele stimulente pe care le prezintă idealurile feminine.« Fără acest puternic entuziasm, bărbatul nu devine nici laborios, nici inteligent, sau vrednic; el va stagna în lene, imbecilitate și abjecție.» Pentru ce muncim noi, tinzând întotdeauna către progres, dacă aceasta nu ar fi pentru femei? Nu-i așa că pentru ele, sunt create aceste splendide magazine, care se asimilează marilor noastre orașe? Nu pentru ele sunt făcute toate produsele frumoase?” „Nu voi vorbi decât întâmplător de rolul pe care îl ocupă femeile atunci când sunt suverane. Voi cita pe: Blanche de Castilia (1184-1252); Valentina de Milano (1370-1409); Izabela Catolica (1451-1504), datorită căreia Cristofor Columb a putut descoperi America; Elisabeta a Angliei (1533-1603); Maria Stuart (1512-1587); Maria de Medici născută la Florența în 1573 și moartă în 1642; Cristina Suediei (1642-1689); Elisabeta Petrova (1709-1762), împărăteasa Rusiei, fiica lui Petru cel Mare, căreia i se datorează academia de Arte Frumoase din Sankt Petersburg și Universitatea din Moscova; marea Ecaterina II-a (1729-1796). Contemporanele noastre: regina Victoria; Maria Pia, regina Portugaliei; Maria Cristina regina Spaniei…..” „trebuiesc citate numele unor celebre femei de litere: Madlene de Scuderi (1607), Doamna de Sevigny (1627); Doamna de Lafayette (1632); Doamna de Maintenon (1635); Doamna Deshoulieres (1638-1694), una din gloriile literare ale secolului lui Ludovic al XIV-lea, numită de contemporani o Calliope franceză (Calliope una dintre cele nouă muze, muza poeziei epice); Doamna de Genlis (1746-1830); Doamna de Staël (1766-1817); George Sand; Doamna de Girardin, Doamna Henry Greville, Doamna Adam, Carmen Sylva (regina Elisabeta a României, autorul însă nu specifică acest lucru în lucrare, probabil pentru că notorietatea literară, sub pseudonimul Carmen Sylva al principesei Elisabeth von Wied, era anterioară căsătoriei cu Carol de Hohenzollern - Sigmaringen ), George de Perurebrune, Judith Gauthier etc.?” „Am vorbit despre regine înaintea eroinelor și regret pentru asta. Să le plasăm pe ele înainte; glorie lor; glorie Jeanne d'Arc, glorie Jeanne Hachette! Trebuie să roșim, noi bărbații, pentru că strămoșii noștri au avut nevoie de două femei firave, pentru a trebui să înlocuiască – prin exemplul lor cutezător – lipsa lor de curaj! Sunt convins că dacă survine un război, femeile ne vor arăta exemple asemănătoare.”
După: „A la Femme” par M.P.Eugéne Simon, Paris 1891- http:// www.bnf.fr.

Carmen Sylva, Principesă de Wied

După: „The life of Carmen Sylva” (Quenn of Roumania) translated from the German by Baroness Deichmann - London 1890 - titlul original „Aus dem Leben Carmen Sylva's ” - by Baronnes Stackelberg :http://www.archive.org.

Pentru a motiva semnificația pseudonimului literar al reginei Elisabeta Carmen Sylva, am făcut o traducere modestă din engleză a poeziei „Carmen Sylva” din volumul „ Mein Ruh” („Monrepos” - numele castelului princiar unde Carmen Sylva a petrecut copilăria și tinerețea):

2 comentarii:

Mihai24 martie 2012 la 03:09
Nu inteleg de ce nu incercati sa aduceti un elogiu personal femeii. De ce trebuie sa traiti din citate? De ce nu puneti "viata" in blog? Poate ca am fost cam dur, dar e blogul dvs, nu al unui scriitor francez.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CITATE NICOLAE IORGA

"Poporul nostru a crezut că dracul, fiind bărbat, nu poate fi destul de rău.

Şi atunci a creat pe mama dracului!"

"Numai întoarcerea noastră către trecut ne dă forţa faptelor de azi."

" Profesor îţi este orice om de la care poţi să înveţi ceva."

"Lemn bun, lemn rău - aceeaşi cenuşă. Dar nu aceeaşi flacără."

"Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului."

"Natura îţi dă zilnic exemplul de a trăi."

" Viteazul priveşte pericolul, cutezătorul îl caută, nebunul nu-l vede."

ISTORIA ŞI INGINERIA METALELOR

„Istoria sa îşi are originea în primele etape ale civilizaţiei umane, se pierde în tradiţiile sale mitologice ea nu-şi arată originea decât prin povestiri vagi şi obscure. De când metalele au fost cunoscute de către om printr-o descoperire întâmplătoare, dar fără îndoială, solicitat de nevoi dar şi de curiozitate el a făcut rapid progrese în tratamentul acestor materiale.

Miturile şi Biblia ne-au arătat în egală măsură forjori şi turnători: Brăzdarul de plug nu este în acest sens decât o grosieră imagine a lui Dumnezeu întipărită în metal”

La greci unde toate invenţiile utile se leagă de teogonie, nu este surprinzător să găseşti o doctrină religioasă fondată pe originea şi utilizarea metalelor, la fel cum există o doctrină religioasă fondată pe cultura grâului. Metalele nu pot fi un instrument de civilizaţie la fel de eficace ca şi grâul? Este pământul însuşi, este Rhea la care grecii raportează această binefacere din cea mai îndepărtată antichitate, ei stabilesc în Frigia un cult în onoarea acestei zeiţe „doică a metalelor”

Dr. J. Percy: „Tratat complet de metalurgie” Introducere Volum I - Paris 1864

"Ingineria .. este o mare profesiune. Este fascinaţia de a vedea cum o mare plăsmuire a imaginaţiei se transformă cu ajutorul ştiinţei într-un plan pe hârtie. Ca apoi, să se materializeze în piatră, metal sau energie. Ca apoi să creeze locuri de muncă şi locuinţe pentru oameni. Ca apoi să ducă la creşterea standardului de viaţă şi la sporirea confortului. Acesta este înaltul privilegiu al inginerului."

Herbert Hoover (1874 – 1964) Inginer minier

Preşedinte al SUA in perioada 1929 – 1933.

ION GHICA „SCRISORI CĂTRE VASILE ALECSANDRI”

„Când am început a înţelege cele ce se petrec în lume, intrase de curând în cursul timpului un secol nou, secolul al XIX-lea, secol mare şi luminos între toate, menit a schimba faţa lucrurilor pe pământ, de la apus la răsărit; secol care a adus cu dânsul o civilizaţiune cu totul şi cu totul nouă, nebănuită şi nevisată de timpii anteriori; civilizaţiune ieşită din descoperirile ştiinţifice datorite geniului omenesc, care a dat râurilor, mărilor şi oceanelor vapoarele, a înzestrat continentele cu drumuri-de-fier, a luminat pământul cu gaz şi cu scânteia electrică, ne-a dăruit telegrafia, telefonia şi fotografia; prin mecanică şi prin chimie a transformat toate artele şi măiestriile, a însutit şi înmiit producţiunea şi a rădicat pe om din robie şi din apăsare la egalitate şi libertate; a văzut renăscând ca din cenuşe state nouă ca Grecia, ca Belgia, România, Serbia şi Bulgaria. Secolul acesta a văzut la lucru atâţia oameni de geniu, cari s-au ilustrat în ştiinţe, în arte şi în litere, pe Humboldt, pe Cuvier şi pe Arago; pe Goethe, pe Byron şi pe Victor Hugo; pe Beethoven, pe Meyerbeer, pe Rossini şi pe Wagner; pe Watt, pe Franklin şi pe Pasteur.

Pe la anul 1821 tunul încetase d-a răsuna în Europa; el îşi produsese efectul: deşteptase naţionalităţile, una câte una, din amorţeala în care erau căzute de secoli, şi România scăpa din ghearele fanarioţilor.”