luni, 4 iulie 2011

METALURGI SEMNATARI AI DECLARAȚIEI DE INDEPENDENȚĂ A SUA

Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii este un document prin care cele treisprezece colonii ale Marii Britanii din America de Nord s-au declarat independente de Regatul Unit al Marii Britanii explicând totodată clar motivul pentru care au făcut-o.
Acest document a fost semnat de 56 de personalități în calitate de delegați ai Congresului Continental din partea celor 13 colonii care au devenit cele 13 state fondatoare a SUA. Toți erau oameni educați și cu avere (24 de juriști și avocați, 11 comercianți, 9 fermieri și deținători de plantații) toți cetățeni britanici. Au afirmat solemn că „jurau cu viața, averea și onoarea lor", acești oameni erau pe deplin conștienți că riscau arestarea, confiscarea totală a averii și executarea prinspânzurătoare, care era în acele timpuri pedeapsa comună pentru orice act ce era considerat trădare de către coroana britanică. Dintre aceștia 7 au fost metalurgi sau au avut în proprietate fabrici producătoare de fontă, oțel sau metale neferoase, fiind producători de piese turnate sau forjate din aceste aliaje.
Documentul a fost ratificat de Congresul Continental în ziua de 4 iulie 1776.

Iată lista celor 7 metalurgi:
- Carroll, Charles (1723-1783) om de afaceri, avocat, producător de fier și politician din statul Maryland;
- Smith, James (1719-1806) din statul Pennsylvania, politician, născut în Irlanda, proprietarul unui cuptor de fier din 1771;
-Taylor, George (1716 -1781) om de afaceri, politician din statul Pennsylvania, născut în Irlanda, de unde a emigrat în America de Nord britanică în 1736. A lucrat la firmele Warwick și Coventry Forge din Pennsylvania. Căsătorit cu văduva proprietarului cuptoarelor Warwick. Din 1764 s-a mutat la Easton unde a continuat să producă fier pentru eforturile de război;
- Wilson, James (1742-1798) avocat și politician, dar și om de afaceri din Pennsylvania;
- Ross, George (1730-1779) politician, procuror, om de afaceri din Pennsylvania;
- Livingston, Philip (1716-1778) comerciant, politician din statul New York;

- Hopkins, Stephen (1707-1785) politician din statul Rhode Island
a devenit un negustor bogat și constructor de nave.

După:
- Paul A Gilje- „Enciclopaedia of revolutionary America”- „FACTS ON FILE” New York – 2010;
- Lessiter, Michael J.; Kotzin, Ezra L. - „Timeline of casting technology: with a history set in motion before the dawn of man, metalcasting was the very corner stone of human kind's emergence from the dark Ages and its continued prosperity today.” „Modern Casting” –November 01, 2002.

sâmbătă, 2 iulie 2011

SFÂNTUL VOIEVOD ȘTEFAN cel MARE

Stefan cel Mare si Sfant - Sfant Binecredincios Voievod!
După:http://www.crestinortodox.ro
„Într-însul găsise poporul românesc cea mai deplină şi mai curată icoană a sufletului său: cinstit şi harnic, răbdător fără să uite şi viteaz fără cruzime, straşnic în mânie şi senin în iertare, răspicat şi cu măsură în grai, gospodar şi iubitor al lucrurilor frumoase, fără nici o trufie în faptele sale, care i se par că vin printr-însul de aiurea şi de mai sus.”


Când a fost să moară Ștefan
Când a fost să moară Ștefan,
Multă jale-a fost în țară:
Câte brațe-n deznădejde
Către cer nu se-nălțară?

Câte jertfe la altare,
Câtă smirnă și tămâie,
Pentru ca viteazul Ștefan
Viu și teafăr să rămâie!

Se părea că nici pământul
Nu se-ndură să-l primească,
Pe acel ce-a fost preavrednic
Peste tot să-l stăpânească.

Și de groază și durere
S-a cutremurat pământul,
Ca în ziua răstignirii
Celui ce-a vestit cuvântul...
§
Când a fost să moară Ștefan,
Multă jale-a fost în țară.
Cine ar putea să spună
Câte inimi sângerară?

Iarnă grea ca niciodată
Și o foamete cumplită
Se-abătură-n anul cela
Peste țara lui iubită.

Însă nici pe patul morții
Nu putea s-o dea uitării
Cela ce pe drept fusese
Poreclit: Părinte-al Țării...

Lângă patul său chemându-i,
Mângâie pe toți sărmanii,
Plâng și îi sărută mâna
Văduvele și orfanii.

Plâng și-l binecuvântează,
Și se-ntorc pe la căminuri,
Iar boierii zi și noapte
Stau la patul său de chinuri...
§

Când a fost să moară Ștefan,
Multă jale-a fost în țară:
Lângă patul său de chinuri
Toți boierii s-adunară.

În ceardac cerând să-l ducă,
A luat în mâini ocheana,
Să mai cate încă-odată
La Moldova lui, sărmana!

Și de ce-a văzut într-însa
L-a cuprins întâi fiorul —
În ocheana fermecată
El citise viitorul!

Veacuri negre, de urgie,
Și de lupte, și de jale,
S-arătară, într-o clipă,
Fulgerând privirii sale...
§

Vis e însă, ori aieve?
Dinspre Olt, urcând, zărește
Un vultur măreț ce-ntinde
Aripile — și-adumbrește

Toată Țara Muntenească
Și Moldova și Ardealul...
Vai! dar noapte și mai oarbă
Își aruncă-n urmă-i valul!

Dintr-o dată, fără veste,
Fața iar i se-nsenină:
Pâcla grea deschide iarăși
Gene-albastre de lumină.

Pe câmpia dunăreană
Vede oști române-n zare;
Mândru prinț din țări străine
Merge-n fruntea lor călare...

Cântece de biruință
Cresc și umplu tot văzduhul —
Ștefan-vodă-și dete duhul!...
Dar cu dangăt plin de jale
Mii de clopote dau veste:
„Ștefan-Vodă al Moldovei,
Ștefan-Vodă nu mai este!"

Tristă-i mănăstirea Putnei,
Porțile deschise-așteaptă
Strălucit convoi ce vine
Și spre ele-ncet se-ndreaptă.

Este Ștefan. Azi străbate
Cel din urmă drum prin țară,
Dar pe unde trece-acuma,
În măreața zi de vară,

Plânge dealul, plânge valea,
Plâng pădurile bătrâne,
Și norodu-n hohot plânge:
„Cui ne lași pe noi, stăpâne?"

EPILOG
Patru veacuri de durere
Au trecut - și-n noapte-adâncă
Doarme Ștefan, dar și astăzi
Neamu-ntreg îl plânge încă.

Și-l vor plânge codrii veșnic
Fremătând duios din ramuri,
Cât vom fi-n cuprinsul nostru
Tot iloți ai altor neamuri!

Jalnic apele l-or plânge;
Și zadarnic, multă vreme,
Din adânc de văi pierdute,
Triste buciume-or să-l cheme...

Însă când suna-va ceasul
De dreptate pentru țară,
Din mormântu-i va străbate
Vârful sabiei de pară...

Și va fi războiul mare
Între neamurile toate;
Caii, în potop de sânge,
Pân-la coame-or să înoate...

Peste noi atunci pluti-va
Duhul lui Ștefan cel Mare —
Și vom rumpe orice lanțuri,
Vom sfărma orice hotare!