VASSYLE: METALURGI SEMNATARI AI DECLARAȚIEI DE INDEPENDENȚĂ A SUA

luni, 4 iulie 2011

METALURGI SEMNATARI AI DECLARAȚIEI DE INDEPENDENȚĂ A SUA

Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii este un document prin care cele treisprezece colonii ale Marii Britanii din America de Nord s-au declarat independente de Regatul Unit al Marii Britanii explicând totodată clar motivul pentru care au făcut-o.

Acest document a fost semnat de 56 de personalități în calitate de delegați ai Congresului Continental din partea celor 13 colonii care au devenit cele 13 state fondatoare a SUA. Toți erau oameni educați și cu avere (24 de juriști și avocați, 11 comercianți, 9 fermieri și deținători de plantații) toți cetățeni britanici. Au afirmat solemn că „jurau cu viața, averea și onoarea lor", acești oameni erau pe deplin conștienți că riscau arestarea, confiscarea totală a averii și executarea prinspânzurătoare, care era în acele timpuri pedeapsa comună pentru orice act ce era considerat trădare de către coroana britanică. Dintre aceștia 7 au fost metalurgi sau au avut în proprietate fabrici producătoare de fontă, oțel sau metale neferoase, fiind producători de piese turnate sau forjate din aceste aliaje.

Documentul a fost ratificat de Congresul Continental în ziua de 4 iulie 1776.

Iată lista celor 7 metalurgi:

- Carroll, Charles (1723-1783) om de afaceri, avocat, producător de fier și politician din statul Maryland;

- Smith, James (1719-1806) din statul Pennsylvania, politician, născut în Irlanda, proprietarul unui cuptor de fier din 1771;

-Taylor, George (1716 -1781) om de afaceri, politician din statul Pennsylvania, născut în Irlanda, de unde a emigrat în America de Nord britanică în 1736. A lucrat la firmele Warwick și Coventry Forge din Pennsylvania. Căsătorit cu văduva proprietarului cuptoarelor Warwick. Din 1764 s-a mutat la Easton unde a continuat să producă fier pentru eforturile de război;

- Wilson, James (1742-1798) avocat și politician, dar și om de afaceri din Pennsylvania;

- Ross, George (1730-1779) politician, procuror, om de afaceri din Pennsylvania;

- Livingston, Philip (1716-1778) comerciant, politician din statul New York;

- Hopkins, Stephen (1707-1785) politician din statul Rhode Island

a devenit un negustor bogat și constructor de nave.

După:

- Paul A Gilje- „Enciclopaedia of revolutionary America”- „FACTS ON FILE” New York – 2010;

- Lessiter, Michael J.; Kotzin, Ezra L. - „Timeline of casting technology: with a history set in motion before the dawn of man, metalcasting was the very corner stone of human kind's emergence from the dark Ages and its continued prosperity today.” „Modern Casting” –November 01, 2002.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CITATE NICOLAE IORGA

"Poporul nostru a crezut că dracul, fiind bărbat, nu poate fi destul de rău.

Şi atunci a creat pe mama dracului!"

"Numai întoarcerea noastră către trecut ne dă forţa faptelor de azi."

" Profesor îţi este orice om de la care poţi să înveţi ceva."

"Lemn bun, lemn rău - aceeaşi cenuşă. Dar nu aceeaşi flacără."

"Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului."

"Natura îţi dă zilnic exemplul de a trăi."

" Viteazul priveşte pericolul, cutezătorul îl caută, nebunul nu-l vede."

ISTORIA ŞI INGINERIA METALELOR

„Istoria sa îşi are originea în primele etape ale civilizaţiei umane, se pierde în tradiţiile sale mitologice ea nu-şi arată originea decât prin povestiri vagi şi obscure. De când metalele au fost cunoscute de către om printr-o descoperire întâmplătoare, dar fără îndoială, solicitat de nevoi dar şi de curiozitate el a făcut rapid progrese în tratamentul acestor materiale.

Miturile şi Biblia ne-au arătat în egală măsură forjori şi turnători: Brăzdarul de plug nu este în acest sens decât o grosieră imagine a lui Dumnezeu întipărită în metal”

La greci unde toate invenţiile utile se leagă de teogonie, nu este surprinzător să găseşti o doctrină religioasă fondată pe originea şi utilizarea metalelor, la fel cum există o doctrină religioasă fondată pe cultura grâului. Metalele nu pot fi un instrument de civilizaţie la fel de eficace ca şi grâul? Este pământul însuşi, este Rhea la care grecii raportează această binefacere din cea mai îndepărtată antichitate, ei stabilesc în Frigia un cult în onoarea acestei zeiţe „doică a metalelor”

Dr. J. Percy: „Tratat complet de metalurgie” Introducere Volum I - Paris 1864

"Ingineria .. este o mare profesiune. Este fascinaţia de a vedea cum o mare plăsmuire a imaginaţiei se transformă cu ajutorul ştiinţei într-un plan pe hârtie. Ca apoi, să se materializeze în piatră, metal sau energie. Ca apoi să creeze locuri de muncă şi locuinţe pentru oameni. Ca apoi să ducă la creşterea standardului de viaţă şi la sporirea confortului. Acesta este înaltul privilegiu al inginerului."

Herbert Hoover (1874 – 1964) Inginer minier

Preşedinte al SUA in perioada 1929 – 1933.

ION GHICA „SCRISORI CĂTRE VASILE ALECSANDRI”

„Când am început a înţelege cele ce se petrec în lume, intrase de curând în cursul timpului un secol nou, secolul al XIX-lea, secol mare şi luminos între toate, menit a schimba faţa lucrurilor pe pământ, de la apus la răsărit; secol care a adus cu dânsul o civilizaţiune cu totul şi cu totul nouă, nebănuită şi nevisată de timpii anteriori; civilizaţiune ieşită din descoperirile ştiinţifice datorite geniului omenesc, care a dat râurilor, mărilor şi oceanelor vapoarele, a înzestrat continentele cu drumuri-de-fier, a luminat pământul cu gaz şi cu scânteia electrică, ne-a dăruit telegrafia, telefonia şi fotografia; prin mecanică şi prin chimie a transformat toate artele şi măiestriile, a însutit şi înmiit producţiunea şi a rădicat pe om din robie şi din apăsare la egalitate şi libertate; a văzut renăscând ca din cenuşe state nouă ca Grecia, ca Belgia, România, Serbia şi Bulgaria. Secolul acesta a văzut la lucru atâţia oameni de geniu, cari s-au ilustrat în ştiinţe, în arte şi în litere, pe Humboldt, pe Cuvier şi pe Arago; pe Goethe, pe Byron şi pe Victor Hugo; pe Beethoven, pe Meyerbeer, pe Rossini şi pe Wagner; pe Watt, pe Franklin şi pe Pasteur.

Pe la anul 1821 tunul încetase d-a răsuna în Europa; el îşi produsese efectul: deşteptase naţionalităţile, una câte una, din amorţeala în care erau căzute de secoli, şi România scăpa din ghearele fanarioţilor.”