În vremurile tulburi ale anului1451 Constantinopolul amenințat de turcii lui Mohamed al II-lea Patriarhul Grigorie Mammas care ținea la unirea cu Roma a plecat.
Mitropolitul unit al Kievului, cardinalul Isidor a venit să proclame din nou unirea cu Roma „înverșunând și mai rău plebea mândră a Bizanțului împotriva dușmanilor și a pângăritorilor ortodoxiei străbune. Mulți chemau în gura mare, ca liberatori, pe Turci, cari și intrară, după un asediu mai lung, în orașul împărătesc la 28 maiu 1453.”
Pe plaiurile moldave în 1451 Mitropolitul Damian a murit. Domnul țării Bogdan tatăl lui Ștefan cel Mare „alese pe un Român,- am crede chiar pe un fiu de boier, o rudă de Voevod, căci prea mare e înrâurirea lui în toate afacerile, supt Domnii cari urmează. Teoctist era un om învățat, care a dat un mare avânt culturii slavone în Moldova, gonite acum din vetrele ei balcanice”.
Un Patriarh Nicodim se întâlnește la Ohrida în 1452. De la el se ceru pentru Teoctist, în împrejurări care nu se pot statornici mai sugur, nici pe bază de cronici, nici pe bază documentară, întărirea care nu putu să zăbovească.” Teoctist a păstorit Moldova până în 1477 fiind înhumat la Putna.
„Pe Ștefan însă, fiul acelui Bogdan, jertfit fără știința lui, Teoctist îl primi cu cea mai mare bucurie, în fruntea boierilor țerii, la locul zis Direptate, -unde se ucideau osândiții- atunci el veni cu ceata sa biruitoare să-și iea în stăpânire Suceava, ca o moștenire părintească.”
Clerul moldovenesc avea în fruntea sa pe: Mitropolitul Sucevei, pe episcopul de Roman sau de „Târgul-de Jos” Tarsie și pe egumeni: Teodor de al Bistrița, Ioasaf din Neamț, Anastasie din Moldovița și Stahie din Probota. Mitropoliile, sau Mitropolia și episcopia, își aveau daniile de pământuri și scutirile, drepturile de judecată, întocmai cum la aveau și mânăstirile. Un alt mitropolit care a slujit în timpul lui Ștefan cel Mare a fost Gheorghie, „Gheorghie cel bătrân” a murit în 1510 după ce-l înmormântase pe ”marele Domn”.
„În ultimele săptămâni ale anului 1479 și cele d'intâiu luni ale anului 1480, până în Maiu, Ștefan făcea să se așeze lespezi de marmură, frumos lucrate, pe locurile unde odihniau sau erau socotiți că trbuie să se odihnească înaintașii săi, Domni ai Moldovei: Bogdan-cel-Bătrân (sau cel Vechiu), lțcu, Roman, Ștefan-cel Bătrân, numiți toți «strămoși» ai săi, precum și Bogdan fratele și tovarășul de cârmuire puțin timp al lui Alexandru-cel-Bun” Ștefan a înființat o nouă episcopie cea a Rădăuților pe care a înzestrat-o cu multe danii. Dania din 1490 mai are o însemnătate. ”va trebui să rămâie nestrămutată pentru toate timpurile, neputând să fie schimbată, nu numai, cum se zicea în astfel de împrejurări, de către urmașii ce ar fi să aibă, din neamul său sau de sânge străin, dar și «de Mitropoliți», ceia ce nu s'a mai spus niciodată.”
Mânăstirea Putnei
„Analele Moldovei, redactate de călugări din mănăstirea Putna, cari legau însemnările lor de acelea făcute mai de mult în Bistrița lui Alexandru-cel-Bun, mărturisesc că zidirea locașului lor s'a început la 4 Iunie, - după alte versiuni 10 sau 20 Iulie – 1466. Se lucră multă vreme la dânsa și numai după biruința asupra Tătarilor, la 3 Septembre 1469, se făcu sfințirea, fiind de față întreg clerul moldovenesc.
„În forma ei de la început însă, mănăstirea trebuie să se fi înfățișat mai mică și mult mai simplă, - fiind și cea d'intâiu încercare a lui Ștefan, ca ziditor de asemenea locașuri. Un pridvor îngust, în care se intra, nu prin păretele din față, ci prin cel din dreapta, străbătut de o ușă joasă având cadru gotic de linii care se taie între ele în unghiuri drepte la capete, iar în mijloc se apropie unele de altele prin salturi în zigzag, printr'un șir de mici arcuri. Ușa goticămai mare, cu linii care se încoardă pentru a se atinge în sus, într'o întâlnire de ogivă ruptă. Tinda a femeilor, umbroasă în culori întunecate, de albastru și vânăt mai ales. Un naos mai larg, având la dreapta și la stânga strane. Un altar încheind crucea pe care o alcătuiește întreaga zidire. Pe afară ferestruici în același stil ca și ușa de intrare. Contraforturi, răzimători de piatră aparentă, une ori smălțuită verde și galben, care alternează cu piatra, scoțând în relief firide ce se întind de obiceiu într'o singură desfășurare dela temelia de piatră până subt streașina de șindrilă ridicată sus și aplecată pentru scurgerea ușoară a ploilor dese prin aceste văi de Carpați.” „Un puternic turn de clopotniță ridicat din mijlocul zidului de împrejmuire, are aceleași podoabe de piatră săpată.”
„«Maistori» din Ardeal, Sași, din școala celor care lucraseră biserica lui Ioan Hunyady la Sântimre ori biserica dela Feleac, lângă Cluj, în epoca lui Matiaș Corvinul, dăduseră Moldovei această nouă podoabă de artă”
Intrarea în mânăstirea Voroneț
Autorul postării, la mânăstirile Putna și Voroneț în 1972
„În părțile de sus ale țerii, Ștefan clădi, la 1488, mânăstirea Voronețului, pe locul unde a fost umila chilie de lemn a sihastrului Daniil, și apoi la 1471mănăstirea de lemn a egumenului Misail……. biserica dela Pătrăuți, din 1487, aceia dela Sânt' Ilie în margenea Sucevei, dela Bădăuți lângă Rădăuți, dela Reuseni…. pe locul unde fusese ucis tatăl său, Bogdan- Vodă, pomenesc biruinți pe care le cunoaștem.”
„Lista bisericilor construite în secolele XV și XVI” după: „Istoria arhitecturii românești” de arh. Grigore Ionescu -„Cartea Românească” -București 1937.
Caracteristicile stilului moldovenesc de construcție a bisericilor după:„Istoria arhitecturii românești” de arh. Grigore Ionescu -„Cartea Românească” -București 1937
