STRUCTURA BUGETULUI UNOR ȚĂRI EUROPENE LA SFÂRȘITUL SEC. al XIX-lea (III)

FRANȚA

„LA GRANDE ENCYCLOPÉDIE INVENTAIRE RAISONNÉ DES SCIENCES, DES LETRES ET DES ARTS” apărută la Paris și editată de  „Société de savants et de gens de lettres” prezintă Franța în volumul al XVII-lea din 1893. Această țară este situată în emisfera nordică, în partea occidentală a Europei. Conturul Franței se înscrie într-un hexagon.  Are o suprafață de 534.479 km² și o populație de 38.343.192 locuitori (1891). Franța este împărțită (după recensământul din 1891) în 86 departamente și teritoriul Belfort; 362 arondismente incluzând și teritoriul Belfort. Învățământul este organizat pe trei grade: Învățământul primar (școli elementare de băieți, fete sau mixte, școli elementare superioare de băieți și de fete); școlile primare sunt publice sau private, conduse de laici sau de membrii unor congregații; există și numeroase școli pentru adulți. Instrucția primară este obligatorie pentru copii de la șase la treisprezece ani. În anul 1889-1890 au fost înscriși 5.601.567 elevi. Învățământul secundar se desfășoară în licee, instituții publice de stat, în colegii, instituții publice comunale și în instituții libere, conduse de laici sau congregații religioase. Învățământul secundar este finalizat prin bacalaureat. Existau în 1891un număr de 1.004 instituții de învățământ care numărau 152.855 elevi. Învățământul superior este compus în numele statului din facultăți care au sediu în academii. Existau în Franța 15 facultăți de litere, 15 facultăți de științe, 12 de drept, 2 de teologie protestantă, 4 de medicină, existau de asemenea școli superioare de farmacie, facultăți mixte sau școli pregătitoare de medicină și farmacie. Învățământul superior este alcătuit și din facultăți libere. Numărul de studenți era în 1891 de 21.716 din care 20.785 în facultăți de stat, 931 în facultăți libere. La Paris erau 9.499 studenți, iar 12.217 în provincie. Printre instituțiile de primă mărime și tradiție se pot cita: College de France, Muzeul de istorie naturală, Școala normală superioară, Școala de înalte studii, Școala de limbi orientale, Școala de cartografie, Școala de bellearte, Conservatorul de muzică și artă dramatică etc. care depind de ministerul instrucției publice; Școala politehnică, școala de poduri și șosele, Școala de mine, Școala superioară de război, Școala de artilerie și geniu de la Fontainebleau, Școala de cavalerie de la Samur, Școala forestieră de la Nancy, Institutul agronomic, Școala specială militară  Saint Cyr, Școala navală de la Brest etc. care sunt coordonate de diverse ministere. (Am făcut această enumerare pentru că, de-a lungul anilor, numeroase personalități din țara noastră au frecventat aceste școli superioare din Franța, sau au constituit un model pentru organizarea învățământului superior românesc). Aproape toate departamentele posedă societăți ale savanților , a căror activitate contribuie la progresul științei. La Paris existau un mare număr de asemenea societăți, unde se găsesc mari instituții publice: Observatorul astronomic, Biroul longitudinilor, Academia de medicină și plasat în vârful științei Institutul Francez compus din cinci academii: Academia Franceză, Académie des inscriptions et belles-lettres, Academia Franceză de Științe, Académie des sciences morales et politiques, Académie des beaux- arts. Cultele recunoscute în Franța sunt: catolic, protestant și israelit. Din 4 septembrie 1870 Franța este o republică condusă de parlament, care votează legile,bugetul. Parlamentul este bicameral format din Cameră și Senat. Camera deputaților este aleasă direct prin vot universal pe patru ani. Senatul compus din 300 de membri cuprinde un număr de senatori inamovibili, înlocuiți numai în caz de deces și de senatori aleși. Președintele Republicii este numit de parlament pe 7 ani. El prezidează Consiliul de miniștrii și este asistat de un Consiliu de Stat. Consiliul de Miniștrii format din miniștrii cel mai adesea din rândul parlamentarilor. Astfel în 1893 existau ministerele: justiție și culte, interne, externe, finanțe, război, marină și colonii, instrucție publică și arte frumoase, agricultură, comerț și industrie, lucrări publice. Căi de comunicații: șosele naționale 38.057 km (1892), șosele departamentale 29.900 km (1889), navigație fluvială pe 6.670km (1890), căi ferate 37.954 km (1892).

Structura bugetului Franței

FRANȚA ÎN ANUL 1900,

După:http://www.probertencyclopaedia.com/photolib/maps/Map%20of%20France%201900.htm

Bugetul Franței este excedentar. Se poate observa că o însemnată parte este destinată cheltuielilor militare 20,245% pentru armata de uscat și 9,07% pentru marină și colonii, lucrărilor publice 6,63% și învățământ 5,54% (un procent bun și pentru epoca noastră, ținând cont și de existența unor școli particulare sau confesionale).