BUCUREȘTIUL ANULUI 1857
În cele ce urmează voi prezenta în continuare impresiile socialistului german Ferdinand Lassalle despre orașul București înaintea Unirii Principatelor.
„Imaginați-vă, de exemplu, impresia pe care vă va face
străbătând Giurgiu – București distanță
de aproape 10 sau 11 mile germane (1milă germană = aprox. 7500m), fără șosea,
fără cele mai mizerabile șosele, în permanență pe câmp, având de departe un sol fertil și nicio urmă
de clădiri, întotdeauna în mijlocul unor drumuri păgâne, în mijlocul acestui
teren incert, zboară telegraful de la București la Constantinopol. Acești
boieri par să aibă ceva în cap, mai ales la sărbătorile lor strălucitoare,
dreptul de a avea iluminat cu gaz.” „Astfel
străzile și trotuarele din București au fost iluminate cu gaz cu consimțământul
caimacanului prinț Ghica. În aceste circumstanțe, nimeni nu se gândea la o cale ferată de la
București până la Giurgiu, între București și linia Dunării astfel combinate,
în consecință un trafic accesibil, la un adevărat nivel mondial, un drum de fier
înghițind în zece sau cincisprezece ani
traficul orașului, triplând valoarea terenurilor, o cale ferată al cărui traseu
străbate teritorii care nu costă mai
nimic și materialele necesare sunt transportate pe Dunăre la Giurgiu, o bună
afacere. Despre Cișmigiu, grădina unde am văzut o luminație cu adevărat
strălucitoare, unde două orchestre
cântă, una austriacă și alta turcească. Este mult mai frumos decât în
grădinile noastre. Pe înserat erau iluminații și focuri de artificii ca la
Tivoli (celebră grădină pariziană din sec. XVIII-XIX.) și în care este situată
o café-chantant (în care se jucau piese de teatru cu interludii de acrobație și
dans). A fost printre altele o parodie după „Robert diavolul” („Robert le
diable” operă a compozitorului german
Giacomo Meyerbeer 1791-1864, a cărei premieră a avut loc la Paris Opéra
în 1831). Totul este imitat în toate privințele cu o cafenea celebră de pe
Champs Elysées (Café-concert du Gant boulevard du Temple), decorul de grădină și iluminat Warenberg al grădinilor
pariziene și nu este o imitație rea. Dar, ce ne-au uimit cel mai mult au fost
teatrul și ceea ce se numea aici „la șosea”. Teatrul l-am văzut într-un
spectacol românesc. Chiar dacă nu am înțeles limba, nu putem să nu remarcăm
excelența, rafinamentul, jocul însuși. Splendoarea și măreția clădirii, (este vorba de Teatrul Nou inaugurat în 1852,
devenit Teatru Național din 1864) este legată de frumusețea nemăsurată costumelor, care depășește ceea ce scena
germană ne oferă, se poate vedea doar la
Opera din Berlin sau la Dresda. Foaierul depășește foaierul din Berlin.” „A
doua surpriză a fost mare „la șosea”. Unul din locurile de divertisment ale
boierilor, ca și lucrurile excelente care pot avea loc, pe un drum plin de praf
situat între două parcuri verzi, într-un grup compact, o scenă unde bogăția inestimabilă a
vehiculelor te obligă să vezi și mai ales să fi văzut. O
adunare de peste patru sute de vehicule, ce vehicule strălucitoare pe
interior. Arnăuții cu straie aurite,
costume grecești, servitori în haine roșii cu bărbile până la brâu, și femei,
femei, femei! Noutatea și prospețimea toaletelor, trăsăturile nobile care au întotdeauna
o tentă gălbuie, făcând ca totul să fie mai interesant și mai nostalgic!”
NOTĂ:
Aceste pagini, traduse (modest de către mine) din scrierile lui Lassalle despre București, au anticipat multe evenimente din viața orașului meu natal astfel:NOTĂ:
1857- București primul oraș din lume iluminat cu petrol;
1869- prima cale ferată București -Giurgiu.
Scrierile mai subliniază admirația excesivă lui Lassalle pentru femei, slăbiciune care i-a adus sfârșitul într-un duel în Elveția anului 1864.
 | ||||
Grădina Cișmigiu în 1856
|
La multi ani domnule Vassyle!
RăspundețiȘtergere