„Pătrunderea ideilor Occidentului în sud-estul Europei în secolele XVII și XVIII.”
Acest articol constituie transcrierea unei conferințe ținută de ilustrul istoric Nicolae Iorga la Sorbona.
Aristocrații greci sensibili la noile
idei revoluționare au fost gata să confunde cauza lor națională, adică constituirea
unui stat grec independent, cu aceea a revoluției creștine. „Această clasă avea
demult timp aderenți în Rusia, compusă din aventurieri, exilați politici,
negustori, literați: nu se poate explica revoluția greacă din 1821 fără să se
țină cont de faptul că această categorie de greci s-au îmbogățit în Statul
Țarilor.” Eteria (Philiki Hetaria – Societatea prietenilor) în greacă (Φιλικη Εταιρεία) a fost o societate secretă creată la Odessa. În capul
acestei organizații se găseau copii lui Constantin Ipsilanti principele de
odinioară al Moldovei și al Valahiei, care a domnit în ambele principate în
timpul ocupației ruse. „Fratele mai mare Alexandru a devenit general rus,
într-o bătălie contra lui Napoleon și-a pierdut un braț, ceea ce îl făcea să
fie considerat ca un erou. Alături de el a intrat în Moldova un Cantacuzino,
colonel al armatei ruse și alte persoane, negustori improvizați soldați și șefi
ai armatei, încercând să ridice cele două Principate. În această privință s-au
înșelat, Alexandru Ipsilanti nu era român și nu a trăit printre români. Nu a
fost urmat pentru că acești „daci” nu împărtășeau idealul său bizantino-elen. Mișcarea a fost
înăbușită din start, prin două mari înfrângeri la Drăgășani, pe Olt, alta la Sculeni
pe Prutul moldav, unde armata elenă a fost în totalitate distrusă.” „Satele
românești se ridică. Țăranii din Oltenia, puternici și îndrăzneți doreau să
facă o armată așa cum Alexandru Ipsilanti nu avea. În capul acestei forțe a
maselor era un fiu de țăran, ridicat dintr-o casă de boieri, utilizat de ceva
timp pentru afaceri în Transilvania și pentru un proces la Viena – era un fel
de avocat patriarhal.” „….iată cum este caracterizat Tudor de un anonim care
semnează „Un român zelos”, nume care a
trecut în istoria literaturii: el este cum l-am cunoscut, un adevărat bărbat cu inteligență naturală.
Vorbea puțin și era întotdeauna gânditor. Însă când cărbunele aprins care era
în inima sa ardea, lăsa să-i scape câteva cuvinte contra tiraniei”. „Servind ca
ofițer rus în armata trimisă de țar în Serbia, Tudor a cunoscut acest „ansamblu
popular” prezidat de Caragheorghe: el va reproduce în Valahia revoluția sârbă.”
„Pe de-o parte, turcii nu au făcut distincție între mișcarea națională,
dirijată contra grecilor și mișcarea greacă, care spera să atragă
de partea sa forțele țărănimii. Arestat
de Ipsilanti și judecat după statutele societății secrete ale „Eteriei”, în
care intrase, Domnul Tudor a fost masacrat în vechea capitală a principatului
valah, Târgoviște.” „Revoluția lui Tudor a fost înfrântă, însă în conștiința
unei nații întregi, ideile care au provocat-o au rămas puternic întipărite.”
CAP VII: „Instituțiile occidentale în orient sub era națională”
După insuccesele proiectelor bizantine din 1821 a avut
loc o creștere a influenței Rusiei care țintea ea însăși spre Bosfor. Se
preconiza o puternică lărgire a puterii Rusiei într-o formă de imperiu
bizantin. „Se constată un aflux de idei occidentale, franceze, într-o singură
direcție , renunțând la tot ce aparține diferitelor istorii naționale, noi
trebuie acum să urmărim continuarea influențelor occidentale pentru fiecare
națiune în parte”. „Rusia declara formal, înainte de 1812, data păcii de la
București, că Serbia este teritoriul său de influență exclusivă. Însă pentru a
se face stăpână în această Serbie, trebuiau evitate două elemente care puteau
provoca o schimbare a orientării, națiunea și alta care putea impune o
autoritate jenantă pentru influența rusă, Miloș Obrenovici însuși. (Miloș
Obrenovici prinț al Serbiei între 1815-1839 și 1858-1860, participant la prima
revoltă sârbă, conducătorul celei de-a doua revolte sârbe, a fost fondatorul
Casei Obrenovici. În timpul domniei sale Serbia a devenit ducat autonom în
cadrul Imperiului otoman. A pus bazele începutului statalității Serbiei.) „Națiunea sârbă” a spus Miloș, „se va
constitui ea însăși cum va putea, fără nicio intervenție”. Grecii au obținut
definitiv statul după bătălia de la Navarino, după intervenția navală a Rusiei,
Franței, Angliei și după războiul ruso-turc (1828-1829) urmat de deciziile Conferinței de la Londra. O
perioadă de zece ani a fost rezervată eforturilor singulare ale națiunii
grecești să se constituie”. Au citit cărți franțuzești; au voiajat în
străinătate, unii dintre ei cunoșteau Parisul, alții și-au făcut un lung sejur
la Pisa; și-au raportat la Italia de la
începutul secolului XIX-lea aceleași idei care erau răspândite de Franța în
căutare de constituție la acea epocă”. „Revenind la influența ideilor
occidentale de la acea epocă exercitate asupra vieții românești în țările danubiene, nu au
avut loc schimbări rapide, revoluții, întreruperi în dezvoltarea curentului,
deja obișnuit, care venea din occident. În 1822, ca urmare a revoluției
populare, condusă de Tudor Vladimirescu, însă provocată mai ales prin dezvoltarea
conștiinței naționale, Principatele au obținut domni pământeni.” „Fiind încă
mari chestiuni de rezolvat între ruși și turci, s-a cerut apoi nobililor din
cele două Principate să constituie o garanție a calmului după retragerea
soldaților imperiului, să întocmească cu această ocazie un proiect de
Constituție…. Iată cum începe acest proiect de
constituție: „Națiunea moldavă, ca o națiune din cele mai vechi timpuri și până astăzi a
avut și are privilegiul secular al libertății și a facultății de a se guverna
cu un conducător al său și cu legile țării la umbra puternicului Imperiu căruia
îi este supusă, cere de asemenea să uzeze de acest privilegiu pentru a putea pe deplin să
legifereze ceea ce datorează echității, păstrând datoria sa de fidelitate către
Înalta Poartă.” Pe urmă revin termenii uzuali în occident: „societate”,
„relații sociale”, „interes public”, „patrie”. Principiile suni fixate cum ar
fi habeas corpus (libertatea individuală și protecția asupra arestării
arbitrare), separarea puterilor, legalității, libertății comerțului,
exproprierii în interes general, reformei agrare. Necesitatea existenței unei „Adunări
generale”, compusă din Mitropolit și episcopi, magistrați, dintr-un boier ales
în fiecare district, Iașii dau mai mult doisprezece. Funcționarii înșiși vor fi
numiți și avansați numai după merit, cu
consimțământul Adunării. Domnul nu are drept decât asupra membrilor Curții sale,
iar vetoul său nu poate fi opus legilor decât o singură dată. Domnul trebuie
ales el însuși de către o Adunare, la care participă toți boierii, după
„privilegiul că din acest pământ a avut originile”. Învățământul trebuie în
sfârșit să înțeleagă științele, însă el va avea școli superioare unde cursurile
vor putea fi ținute și în limbi străine. Acest proiect de Constituție este
probabil al unei clase politice deja pregătită să joace un rol, va întâlni
opoziția boierilor conservatori și vetoul decisiv al Rusiei.” În convenția ruso
turcă de la Akkerman, este un articol care prevede că Principatele vor fi
conduse printr-o reglementare, fără caracter constituțional, pe care să o
întocmească ele însele. „Au fost aleși boieri în Moldova și în Valahia pentru a
îndeplini această lucrare, iar la sfârșitul dezbaterilor a rezultat
„Regulamentul Organic”. Acest regulament conține nu numai principii mai mult
sau mai puțin exprimate, care se inspiră din Constituțiile occidentale, pornind
de la ideile din 1789. S-a evitat cuvântul „Constituție”, pentru că se
considera de natură să tulbure liniștea celor care se împotriveau.” „Problema concilierii
între ideile occidentale și nevoile acestor societăți, care se punea în același
timp în Serbia, Grecia și în Principate, a avut să primească prima soluție
definitivă pe malurile Dunării”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu