„REVUE HISTORIQUE DU SUD-EST EUROPÉEN” condusă de N. IORGA nr.1-3/ 1924 (II)

În revista „Istorie și civilizație” nr. 23 din august 2011 academicianul Florin Constantiniu la rublica „Carnet de istoric” face următoarea remarcă:
„Mă conving mereu câte idei a semănat Iorga, nebăgate în seamă la vremea lor, iar astăzi reformulate de alții și acceptate. Exemplul cel mai bun :„permanențele istoriei” la Iorga, „durata lungă” la Braudel.”
Fernand Paul Achille Braudel (1902-1985) a fost un istoric francez, unul dintre cei mai populari din „l'École des Annales”, care studiază mișcarea civilizațiilor într-o perioadă lungă de timp, în opoziție cu istoria evenimentelor. Braudel este considerat ca unul dintre cei mai mari istorici ai secolului al XX-lea.
În câteva postări, am încercat să readuc în atenție unele lucrări aparținând lui Nicolae Iorga, prezentate în rezumat, cu multe citate aparținând autorului. Afirmația cunoscutului istoric Florin Constantiniu despre actualitatea unor idei emise de Iorga, mă încurajează să continui. Referitor la prințul Cantemir Iorga subliniază „direcția occidentală” și în viața de familie a acestuia. „Căsătorit cu doamna Casandra fiica lui Șerban Cantacuzino din Valahia, a doua oară cu o prințesă rusă, a avut un fiu numit după romanul foarte popular la Dunăre în acea epocă, Antioh, care l-a urmat în Rusia, unde a avut profesori de latină, franceză, poate și de engleză, ceea ce l-a ajutat să devină ambasadorul Rusiei la Paris și Londra. Grație lui Antioh Dimitrievici Cantemir, poet și diplomat de limbă rusă, literatura franceză a pătruns în Rusia. Satirele sale sunt primele scrieri în care se recunosc particularități ale civilizației occidentale, similare cu cele din Franța. Un alt reprezentant al ideilor occidentale mai întâi din Moldova apoi în Rusia „nefericitul” aventurier, ajuns până la curtea lui Ludovic al XIV-lea, Nicolae Milescu a dat consultații ambasadorului Francez la Stockholm asupra doctrinei Bisericii Orientale, a scris despre precizia matematicii și a făcut un voiaj relevant în China.” În perioada în care Antioh Cantemir reprezenta Rusia în occident, domnul Valahiei era Constantin Mavrocordat, pictat de Genevois Liotard, ca un boier cu o barbă lungă și în caftan. Tatăl său prințul Nicolae, crescut sub influența Renașterii latine, a publicat „De officiis” împrumutând titlul lui Cicero. „În epoca lui Constantin, influența occidentală nu este latină, nici italiană, ci franceză, el a strâns în Moldova sa iezuiți unguri, adversari ai Habsburgilor și se gândea să înființeze la Iași un colegiu latin și român.” „ El a continuat, în același timp formarea acestei bogate biblioteci a Mavrocordaților, dispersată ulterior de necazurile familiei, din care o carte a sfârșit în biblioteca mea proprie: o lucrare legată în marochin roșu, purtând ștampila aurită a Principatului Valahia, după ce din fericire câțiva ani mai înainte, într-un turn al unei biserici din Iași, pe fundul unei casete uitate, am găsit catalogul acestei biblioteci, într-o cutie mare plină de cărți. Erau cărți extrem de prețioase, cărți grecești, latine, orientale, și mai ales cărți italienești și cărți franțuzești.”

Constantin Mavrocordat (1711-1769)

Capitolul II din conferința ținută de Iorga la Sorbona

„Principatele române și ideile occidentului”
„Ideile politice occidentale au fost cunoscute, prin însăși ocupația lor, de acești oameni ai cartierului numit Fanar, din Constantinopol, de origine greacă precum familia Mavrocordat, aliați ai dinastiilor românești, români de origine precum familia Racoviță, care, mai întâi interpreți, erau „avansați” prinți ai Moldovei și Valahiei, pentru a fi mai târziu rechemați la Constantinopol? Interpreților de la Poartă li se atribuie rolul preponderent pe care îl au în introducerea civilizației occidentale și ideilor franceze. Este o opinie pe care o găsim peste tot și care formează baza explicațiilor date de A. D. Xenopol admiterii ideilor occidentale.”
Judecata lui Alexandru și Nicolae Mavrocordat asupra chestiunilor politice nu este deloc inspirată de filozofie și deasemenea puțin lui Constantin, în ciuda elogiilor care i se aduc reformelor sale, egalitatea țăranilor cu boierii, fără a li se da o independență economică.
Către 1750, în seria interpreților greci, o personalitate din Moldova, Callimachi. Acesta și-a făcut studiile sale latine în occidentul polonez la Lemberg, scria fluent în latină. Influența occidentală s-a exercitat direct asupra Principatelor românești. Au fost critici care au afirmat că regimul „fanariot” nu admitea introducerea ideilor occidentale capabile de schimbare. Cercetând vechile biblioteci românești ale episcopiilor, mai mult decât în ale boierilor se poate descoperi contrariul. Principii ei înșiși dădeau exemplu, prin consilierii lor din rândul membrilor clerului. Contactul cu occidentul era impus fanarioților din principate prin una din principalele lor sarcini. Constantin Mavrocordat a făcut serviciul corespondenței diplomatice a turcilor și a păstrat scrisorile adresate lui de amicii săi din Polonia scrisori din care se desprinde concluzia că este la curent cu ziarele din Europa. Din povestirile Prinților din București și Iași se poate vedea seria de ziare occidentale de limbă italiană și franceză care pătrundeau în aceste țări. Bibliotecile din București și Iași erau pline de cărți franțuzești. Utilizarea limbii franceze pentru acești prinți și pentru boieri a fost un mod practic de îndeplinire a rolului special care le era destinat; dar nu era niciodată posibilă utilizarea unei civilizații în scop practic fără a urmări un alt țel; ceea ce ține de însuși spiritul epocii.
Introducerea în principate a cărților franțuzești au avut și alte consecințe secundare. Atribuirea numelui unor anumiți boieri în spiritul limbii franceze: Georges, Basile, Jean fils de Georges etc. a devenit o modă.
„Prima jumătate a secolului al XVIII-lea nu ne oferă încă opere inspirate de literatura franceză și mai puțin inspirate de idei filozofice, care să provoace în orient mișcări cvasi-populare care tind să modifice regimul oriental. În a doua jumătate a secolului, mai ales între 1768 și 1774, o lungă ocupație rusă a celor două provincii, sfârșește prin concluziile tratatului de pace că dezvoltarea relațiilor între Rusia și Imperiul Otoman se dezvoltă prin cedarea acestuia sub loviturile armatei ruse.” Spiritul francez considerat cauzator de tulburări în Rusia și în teritoriile sub influență rusă, era la Petersburg chiar complet nou. Influența nu venea direct din Franța, ci prin intermediul micilor Curți germane. La curtea împărătesei Ecaterina II-a se vorbea franceza, ca și mai târziu la curtea Mariei Tereza, Împărăteasa Austriei și regină a Ungariei.
„Restaurarea prinților creștini în capitalele românești a avut o puternică evoluție a ideilor occidentale.” „Trebuie să atribuim aceasta câtorva personalități precum Constantin Movrocordat și mai puțin lui Alexandru Ipsilanti sau Constantin Moruzi. Deasemenea se poate datora și faptului că Principatele române formau, din punct de vedere geografic, punctul de întâlnire dintre vechile principii orientale cu influențele occidentale de la Paris, din Germania, de la Viena, pentru a forma în capitalele românești un centru de răspândire al acestora.”„Grecii nu aveau ceea ce în București și Iași constituiau centre de inițiere a civilizației franceze, pentru românii din aceste două principate, care și-au păstrat autonomia și rămâneau singura patrie a unei literaturi cu orientare schimbată. Ei aveau câteva lucruri care lipseau grecilor, libertatea relativă de a călători, posibilitatea de a citi tot ce doreau, în situația de localnici susținând un stat creat pentru ei.” „Astfel alături de literatura greacă de inspirație occidentală: „Logica” de Cesare Daponte, „Grădina harurilor” de același autor, traducerile lui Alexanddre Cancelier, publicate la Veneția, „Istoria universală” dedicată boierului valah Constantin Brâncoveanu (Veneția 1759), „Gramatica geografică” (Veneția 1760), a fost și o literatură română, care nu era la nivelul celei reprezentate de Constantin Cantacuzino și Dimitrie Cantemir, puțin greoaie, nepoetică, dar care are un alt merit: acela de a da boierilor o lectură a unor opere mai ușoare, inspirate de modelele franceze.” Acești boieri care în afara ocupațiilor politice, a afacerilor curente ale statului, își ocupau timpul liber cu intrigi, nu erau formați totuși la o școală al cărui scop să fie schimbarea ideilor și sentimentelor. În București și Iași erau școli remarcabile, a căror istorie începe către 1680, pentru analize literare sterile, tratate de gramatică voluminoase în mai multe volume ceea ce nu înseamnă că din punct de vedere al conținutului trebuiau să treacă la partea negativă, de condamnat. La materiile studiate în acest învățământ se mai adaugă: un anumit tratat de logică aristotelică sau franceză, puțină geografie, istorie sacră și profană.”
Imprimeriile care funcționau la Veneția trimiteau în orient cărți școlare și de literatură. Învățământul Grecesc al Renașterii, a fost puțin accesibil ideilor novatoare. A trebuit să fie pregătit un nou învățământ în Principate influențat de un Mitropolit moldovean venit din Transilvania austriacă, ca Iacob Stamati (1749-1803), de un poet liric grămătic și istoric precum Ion Văcărescu, de un vechi elev al Universității din Leipzig , probabil fondator al primului ziar român, „La Gazette de Jassy”, sub ocupația rusă din 1788-1793, Scarlat Sturdza.
„Școlile și lecturile pregăteau o nouă generație a cărui spirit va fi net diferit de acela al predecesorilor lor. Deja în timpul războiului ruso-turc a putut fi lansată o proclamație în versuri o „trompetă română”, care făcea apel la toate amintirile glorioase ale trecutului, incitând la lupta pentru libertate, alături de ruși, cărora li se atribuia puțin gratuit rolul de eliberatori, - se crede că acest pamflet aparține lui Ion Văcărescu - această nouă generație va extrage din literatura occidentală, citită direct sau în traducere grecească sau română, ideile politice pe care alții nu le-au cunoscut.”

Mânăstirea Văcărești ctitorie a familiei Mavrocordat.

Piatra de temelie a Mânăstirii Văcărești a fost pusă la anul 1716, de către Nicolae Mavrocordat (1680-1730), primul domnitor fanariot din Țara Românească, om de mare cultură și rafinament. În anul 1730 acesta moare din cauza ciumei și este înmormântat chiar în biserica ridicată de el, în cartierul Văcărești. Lucrările la această mânăstire au fost terminate în anul 1722, iar la 24 septembrie 1724 a fost sfinţită biserica mănăstirii cu hramul Sfânta Treime - clădire grandioasă, însumând o seamă de elemente arhitectonice brâncoveneşti cu influenţe ale barocului muntean, considerată de unii istorici ca "o  încununare a stilului brâncovenesc din Ţara Românească". Aşezământul era bogat înzestrat şi cu o poziţie privilegiată faţă de celelalte mânăstiri. Nicolae Mavrocordat, în dragostea lui pentru cultură, a înfiinţat aici o şcoală în limba greacă, o tiparniţă de sub teascurile căreia au văzut lumina zilei câteva importante cărţi în 1741, însă ce este mai important, a instalat laVăcăreşti o bibliotecă de proporţii, cunoscută ca fiind una dintre cele mai mari şi mai complete din Europa acelei epoci. Un catalog al Bibliotecii de laVăcăreşti, din anul 1723, şi care se păstrează încă, confirmă numărul de 237 deautori. Din păcate, după moartea domnitorului, biblioteca s-a împrăştiat. La conducerea Ţării Româneşti vine însă fiul său, Constantin Mavrocordat, cel care va continua lucrarea tatălui. El construieşte, mai înainte de anul 1736, Paraclisul de la Mănăstirea Văcăreşti (pe latura estică a incintei) şi o nouă curte. Ansamblul astfel format se întindea pe 18.000 de metri pătraţi, era cel mai important monument de arhitectură al secolului al XVIII-lea şi, totodată, cea mai mare mânăstire dinsud-estul Europei.

După:http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-vacaresti-87587.html