ROMÂNIA
Secolul al IX-lea, al unei mari revoluții științifice,
industriale și culturale este evidențiat și în datele statistice care au
caracterizat bugetele unor țări din Europa prezentate de „LA GRANDE
ENCYCLOPÉDIE INVENTAIRE RAISONNÉ DES SCIENCES, DES LETRES ET DES ARTS” apărută
la Paris și editată de „Société de
savants et de gens de lettres” („Societate a savanților și a oamenilor de
litere”) condus de Pierre Eugène
Marcellin Berthelot (1827-1907) chimist celebru, eseist, istoric de știință și
om politic francez. Enciclopedia a apărut între 1886 -1902 în 31 de volume.
Revenind la buget acesta semnifică un
bilanț al veniturilor și cheltuielilor unui stat, întreprindere, familie etc.
pe o perioadă determinată. Voi începe cu
țara noastră România așa cum este prezentată în 32 de pagini (1036-1068) din
volumul 28 al „Marii Enciclopedii” volum publicat în 1900. „Regatul România,
este cel mai important dintre micile state ale peninsulei Balcanilor, atât prin
suprafața sa (131.020 km2) cât și prin populația sa de (5.912.500
locuitori în 1899), este o unitate politică de dată recentă.” „Astfel
constituită România cuprinde aproape de o jumătate a populației românești din
Europa.” „Imensa masă a populației este formată din români (4.600.000) conștienți de comunitatea lor de
origine cu românii din Transilvania, Basarabia și Macedonia.” Carol de
Hohenzollern a fost proclamat domnitor în 1866, și rege al României în 1881 sub
numele de Carol I. Constituția care proclama denumirea statului ROMÂNIA și
monarhia constituțională datează din 1866 precizează: egalitatea tuturor
cetățenilor în fața legii, dreptul de petiție și de asociere, instrucția
primară obligatorie, justiție gratuită, serviciul militar obligatoriu, abolirea
pedepsei cu moartea etc. Legile și bugetul sunt votate de un corp legislativ format din : Camera Deputaților
cu 183 deputați aleși pe 4 ani și Senatul cu 120 de membrii. Puterea executivă este efectuată de
miniștrii numiți de rege și responsabili în fața Camerelor. Existau 8 ministere: de interne, afaceri
străine, justiție, finanțe, agricultură, industrie, comerț și domenii, culte și
instrucție publică și război. Președintele Consiliului putea fi ministru fără
portofoliu. România era divizată în 32
de județe, a căror administrație era încredințată unui prefect numit de
puterea centrală și de un Consiliu general al Județului, ales prin același
sistem ca și Camera Deputaților. Fiecare județ cuprinde mai multe plase sau
plaiuri (subunitate administrativă condusă de un subprefect). Comunele sunt
urbane (orașe) sau comune rurale care cuprind mai multe sate. Ele sunt
administrate de un Consiliu comunal ales condus de un primar ales. Justiția este constituită din
Judecătorii de pace, de un Tribunal de primă instanță (în fiecare reședință de
județ), o Curte cu jurați prezidată de un judecător de la Curtea de apel,
asistat de doi judecători de la tribunalul de primă instanță, care judecă
crimele instrumentate de Parchet, delicte electorale și de presă. Existau patru
Curți de apel la: București, Craiova, Galați și Iași și Înalta curte de Casație
și justiție la București. Învățământul public este gratuit cu
excepția învățământului superior. Învățământul primar obligatoriu prin legea
din 1864 cuprinde 3.446 școli (date din 1897) cu 4.085 învățători și
învățătoare la 663.536 elevi. Învățătorii sunt formați în Școlile normale
primare de la București, Craiova, Câmpulung, Galați, Bârlad și Iași.
Învățătoarele sunt formate la Școlile normale de învățătoare de la Craiova, București
și Iași. Învățământul secundar este format din Gimnazii (de 4 clase), sau Licee (de 7 clase). Unele sunt numite
„clasice” unde se învață limbile și literaturile clasice, altele „reale” unde
se învață materii tehnice și științifice. Toate reședințele de județ au
gimnazii, iar orașele care posedă licee sunt: Turnu Severin, Craiova, Pitești,
București (4), Ploiești, Buzău, Focșani, Galați, Bârlad, Iași (2),Botoșani,
Brăila. Există în România 2 Universități, una la Iași cu facultăți de drept,
litere, științe și medicină și alta la București cu aceleași facultăți plus
teologie. Religia cea mai răspândită
este cea de confesiune ortodoxă. Biserica Ortodoxă are doi conducători independenți: Mitropolitul de București (Primatul Ungro - Vlahiei și Exarh al plaiurilor) și
Mitropolitul de Iași (Mitropolit al Moldovei și Sucevei) și 8 episcopi
eparhioți cu care formează Sfântul Sinod al sfintei Biserici autocefale române.
Ei sunt numiți de Marele Colegiu, format din membrii Camerei, Senatului și ai
Sinodului. Clerul secular este format
din popi, administrând bisericile din fiecare sat, și clerul regulat, odinioară foarte puternic,
posedând mânăstiri, pământuri și păduri. Principalele mânăstiri sunt cele de
la: Tismana, Polovraci, Cozia și Sinaia în Valahia, Văratic, Neamț, Râșca în
Moldova etc. Armata română cuprinde:
34 regimente de infanterie (dorobanți), 17 regimente de cavalerie (6 de roșiori
și 11 de călărași), 12 regimente de artilerie de câmp și 2 regimente artilerie
de fortăreață, o divizie de jandarmi (călare și pedeștrii), 2 regimente de
geniu. Efectivul de război cuprinde 3.498 ofițeri și 168.000 ostași, 52.604 cai
și 390 tunuri. Serviciul militar este obligatoriu începând de la 21 ani. Armata
este divizată în 4 corpuri la: Craiova, București, Galați și Iași și o divizie
activă în Dobrogea. Flota cuprinde. un crucișător de 1400 tone cu 14 tunuri, o
navă școală, o navă de aprovizionare, 5 canoniere, 3 șalupe canoniere, 3
torpiloare, 4 șalupe torpiloare, etc. cu un total de 2.047 tone, 56 tunuri și 1.600
marinari. Economia țării este
predominant agricolă, prin absența unor bogății minerale semnificative, cu
excepția sării și a petrolului, cu o vastă întindere de câmpie, favorabilă
culturii cerealelor, prin munții și dealurile acoperite de păduri și fânețe
destinate creșterii vitelor. Agricultura românească este bazată în special pe
grâu și porumb. Cultura prunilor pentru țuică este de asemenea răspândită (56.170
ha în 1898 care produc o valoare de 6.176.600 fr.). Vița de vie ocupă 139.220
ha ce produc 517.430 hectolitrii de vin.” „Adevăratele bogății miniere ale
României sunt petrolul și sarea (de o puritate ridicată , 99% NaCl).”„Anual se
exploatează circa 100.000 tone de sare.”„Petrolul face obiectul unei exploatări
mai active, dar mai puțin sigure decât sarea. Producția anuală este în creștere
de la 3.000 chintale în 1862 la 15.700 chintale în 1898 destinate consumului
intern. La București și Ploiești sunt mari uzine unde se extrag benzina,
gazolina etc. Industria românească este la început, ea poate lua o mare
dezvoltare dacă se ține cont de forța motrice pe care o oferă râurile
Carpaților. Deja pe anumite văi, cum ar fi cea a Prahovei unde populația a fost
atrasă de locuri încântătoare s-au dezvoltat centre industriale precum Azuga
unde găsim gatere, fabrici de sticlă, textile etc. prezența masivă a sării la
poalele munților poate asigura dezvoltarea unor uzine electrochimice importante.”
Comerțul exterior are un caracter
original rezultat din absența industriei. „Exporturile constau din produse ale
solului (276.500.000 fr. în 1896, adică 80%). Grâul reprezintă mai mult de
jumătate din totalul cerealelor exportate (9.712.390 chintale în 1895)
principalii beneficiari fiind Anglia, Belgia, Austro-Ungaria. După cereale
urmează fructele (14.700.000 fr. 1896), animale vii (10.300.000 fr. 1896),
sarea (2.000.000 fr. 1891), vinul (16.500.000 fr. 1887). Importurile depășesc
cu 70-100 mil exporturile și sunt formate din: materiale textile, metale,
mașini unelte, fierărie, ceramică, produse chimice, papetărie etc.” Dintre căile de comunicații căile ferate sunt
proprietatea statului cu o rețea de 2880
km în 1897. Principalele artere fiind: București –Pitești –Craiova –Vârciorova și
linia București –Ploiești –Râmnicu Sărat – Focșani –Bacău – Dorohoi, Brăila
Galați, Tecuci-Galați, Buzău –Făurei –Brăila, linia Predeal, a Constanței unde
s-a construit un pod monumental peste Dunăre. Prin Predeal (oraș de graniță cu
Austro-Ungaria) s-a făcut legătura pentru Orient - Expres, prin Burdujeni cu
destinația Berlin, prin Vârciorova și Palanca s-a făcut legătura cu Austro-Ungaria
(a doua și a treia legătură). Șoselele au o lungime totală de 19.977 km. O cale
de comunicație este navigația pe Dunăre, având o enormă importanță comercială. „Navigația
pe Dunărea de Jos (Galați – Marea Neagră) este supravegheată de o Comisie a Dunării formată din: Germania, Austro –Ungaria, Marea
Britanie, Italia, România, Rusia și Turcia. Această comisie asigură poliția fluvială, fixează taxele de tranzit, dreptul de a contracta împrumuturi și are un
buget propriu ( 1896: venituri 3.768.560 fr. și cheltuieli de 2.513.660 fr.).” Marina
comercială avea: 28 de vapoare cu abur -1054 tone și 271 nave cu pânze - 60024 tone.
„Finanțele României sunt prospere. Mai multe
exerciții fiscale s-au soldat cu excedente (1890-1891-8 mil.; 1892-1893-20
mil.) Exercițiul 1897-1898 cuprinde
încasări de 215.153.000 franci din care 50 mil. încasări ale monopolurilor de
Stat (sare, tutun, timbre etc.) Impozitul mediu este de 20,34 franci / om, o
cifră mică.” „Principalele instituții de credit sunt: Banca Națională a
României înființată în 1880, care posedă un fond de rezervă de 59 mil., Casa de
Depuneri, consemnațiuni și economie, Creditele funciare și Banca agricolă.
Dobânda legală este de 5%, dar utilizarea unor dobânzi de 8-12% nu este o raritate.”
„Într-o imagine de ansamblu viața economică și politică a României este
curioasă: caracterul agricol al exploatării solului, absența industriei,
importanța comerțului cu țări îndepărtate precum Anglia, ardoarea și
entuziasmul general pentru civilizația occidentală, tendința instinctivă de a
căuta unirea cu țările vecine locuite de români.”
 |
| ROMÂNIA LA 1901 |
BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI
