STRUCTURA BUGETULUI UNOR ȚĂRI EUROPENE LA SFÂRȘITUL SEC. al XIX-lea (I)

ROMÂNIA

Secolul al IX-lea, al unei mari revoluții științifice, industriale și culturale este evidențiat și în datele statistice care au caracterizat bugetele unor țări din Europa prezentate de „LA GRANDE ENCYCLOPÉDIE INVENTAIRE RAISONNÉ DES SCIENCES, DES LETRES ET DES ARTS” apărută la Paris și editată de  „Société de savants et de gens de lettres” („Societate a savanților și a oamenilor de litere”)  condus de Pierre Eugène Marcellin Berthelot (1827-1907) chimist celebru, eseist, istoric de știință și om politic francez. Enciclopedia a apărut între 1886 -1902 în 31 de volume. Revenind la  buget acesta semnifică un bilanț al veniturilor și cheltuielilor unui stat, întreprindere, familie etc. pe o perioadă determinată.  Voi începe cu țara noastră România așa cum este prezentată în 32 de pagini (1036-1068) din volumul 28 al „Marii Enciclopedii” volum publicat în 1900. „Regatul România, este cel mai important dintre micile state ale peninsulei Balcanilor, atât prin suprafața sa (131.020 km²) cât și prin populația sa de (5.912.500 locuitori în 1899), este o unitate politică de dată recentă.” „Astfel constituită România cuprinde aproape de o jumătate a populației românești din Europa.” „Imensa masă a populației este formată din români  (4.600.000) conștienți de comunitatea lor de origine cu românii din Transilvania, Basarabia și Macedonia.” Carol de Hohenzollern a fost proclamat domnitor în 1866, și rege al României în 1881 sub numele de Carol I. Constituția care proclama denumirea statului ROMÂNIA și monarhia constituțională datează din 1866 precizează: egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii, dreptul de petiție și de asociere, instrucția primară obligatorie, justiție gratuită, serviciul militar obligatoriu, abolirea pedepsei cu moartea etc. Legile și bugetul sunt votate de un corp legislativ format din : Camera Deputaților cu 183 deputați aleși pe 4 ani și Senatul cu 120 de membrii. Puterea executivă este efectuată de miniștrii numiți de rege și responsabili în fața Camerelor.  Existau 8 ministere: de interne, afaceri străine, justiție, finanțe, agricultură, industrie, comerț și domenii, culte și instrucție publică și război. Președintele Consiliului putea fi ministru fără portofoliu. România era divizată în 32 de județe, a căror administrație era încredințată unui prefect numit de puterea centrală și de un Consiliu general al Județului, ales prin același sistem ca și Camera Deputaților. Fiecare județ cuprinde mai multe plase sau plaiuri (subunitate administrativă condusă de un subprefect). Comunele sunt urbane (orașe) sau comune rurale care cuprind mai multe sate. Ele sunt administrate de un Consiliu comunal ales condus de un primar ales. Justiția este constituită din Judecătorii de pace, de un Tribunal de primă instanță (în fiecare reședință de județ), o Curte cu jurați prezidată de un judecător de la Curtea de apel, asistat de doi judecători de la tribunalul de primă instanță, care judecă crimele instrumentate de Parchet, delicte electorale și de presă. Existau patru Curți de apel la: București, Craiova, Galați și Iași și Înalta curte de Casație și justiție la București.  Învățământul public este gratuit cu excepția învățământului superior. Învățământul primar obligatoriu prin legea din 1864 cuprinde 3.446 școli (date din 1897) cu 4.085 învățători și învățătoare la 663.536 elevi. Învățătorii sunt formați în Școlile normale primare de la București, Craiova, Câmpulung, Galați, Bârlad și Iași. Învățătoarele sunt formate la Școlile normale de învățătoare de la Craiova, București și Iași. Învățământul secundar este format din Gimnazii (de 4 clase), sau  Licee (de 7 clase). Unele sunt numite „clasice” unde se învață limbile și literaturile clasice, altele „reale” unde se învață materii tehnice și științifice. Toate reședințele de județ au gimnazii, iar orașele care posedă licee sunt: Turnu Severin, Craiova, Pitești, București (4), Ploiești, Buzău, Focșani, Galați, Bârlad, Iași (2),Botoșani, Brăila. Există în România 2 Universități, una la Iași cu facultăți de drept, litere, științe și medicină și alta la București cu aceleași facultăți plus teologie. Religia cea mai răspândită este cea de confesiune ortodoxă. Biserica Ortodoxă are doi conducători independenți: Mitropolitul de București (Primatul Ungro - Vlahiei și Exarh al plaiurilor) și Mitropolitul de Iași (Mitropolit al Moldovei și Sucevei) și 8 episcopi eparhioți cu care formează Sfântul Sinod al sfintei Biserici autocefale române. Ei sunt numiți de Marele Colegiu, format din membrii Camerei, Senatului și ai Sinodului. Clerul secular este format din popi, administrând bisericile din fiecare sat, și clerul regulat, odinioară foarte puternic, posedând mânăstiri, pământuri și păduri. Principalele mânăstiri sunt cele de la: Tismana, Polovraci, Cozia și Sinaia în Valahia, Văratic, Neamț, Râșca în Moldova etc. Armata română cuprinde: 34 regimente de infanterie (dorobanți), 17 regimente de cavalerie (6 de roșiori și 11 de călărași), 12 regimente de artilerie de câmp și 2 regimente artilerie de fortăreață, o divizie de jandarmi (călare și pedeștrii), 2 regimente de geniu. Efectivul de război cuprinde 3.498 ofițeri și 168.000 ostași, 52.604 cai și 390 tunuri. Serviciul militar este obligatoriu începând de la 21 ani. Armata este divizată în 4 corpuri la: Craiova, București, Galați și Iași și o divizie activă în Dobrogea. Flota cuprinde. un crucișător de 1400 tone cu 14 tunuri, o navă școală, o navă de aprovizionare, 5 canoniere, 3 șalupe canoniere, 3 torpiloare, 4 șalupe torpiloare, etc. cu un total de 2.047 tone, 56 tunuri și 1.600 marinari. Economia țării este predominant agricolă, prin absența unor bogății minerale semnificative, cu excepția sării și a petrolului, cu o vastă întindere de câmpie, favorabilă culturii cerealelor, prin munții și dealurile acoperite de păduri și fânețe destinate creșterii vitelor. Agricultura românească este bazată în special pe grâu și porumb. Cultura prunilor pentru țuică este de asemenea răspândită (56.170 ha în 1898 care produc o valoare de 6.176.600 fr.). Vița de vie ocupă 139.220 ha ce produc 517.430 hectolitrii de vin.” „Adevăratele bogății miniere ale României sunt petrolul și sarea (de o puritate ridicată , 99% NaCl).”„Anual se exploatează circa 100.000 tone de sare.”„Petrolul face obiectul unei exploatări mai active, dar mai puțin sigure decât sarea. Producția anuală este în creștere de la 3.000 chintale în 1862 la 15.700 chintale în 1898 destinate consumului intern. La București și Ploiești sunt mari uzine unde se extrag benzina, gazolina etc. Industria românească este la început, ea poate lua o mare dezvoltare dacă se ține cont de forța motrice pe care o oferă râurile Carpaților. Deja pe anumite văi, cum ar fi cea a Prahovei unde populația a fost atrasă de locuri încântătoare s-au dezvoltat centre industriale precum Azuga unde găsim gatere, fabrici de sticlă, textile etc. prezența masivă a sării la poalele munților poate asigura dezvoltarea unor uzine electrochimice importante.” Comerțul exterior are un caracter original rezultat din absența industriei. „Exporturile constau din produse ale solului (276.500.000 fr. în 1896, adică 80%). Grâul reprezintă mai mult de jumătate din totalul cerealelor exportate (9.712.390 chintale în 1895) principalii beneficiari fiind Anglia, Belgia, Austro-Ungaria. După cereale urmează fructele (14.700.000 fr. 1896), animale vii (10.300.000 fr. 1896), sarea (2.000.000 fr. 1891), vinul (16.500.000 fr. 1887). Importurile depășesc cu 70-100 mil exporturile și sunt formate din: materiale textile, metale, mașini unelte, fierărie, ceramică, produse chimice, papetărie etc.” Dintre căile de comunicații căile ferate sunt proprietatea  statului cu o rețea de 2880 km în 1897. Principalele artere fiind: București –Pitești –Craiova –Vârciorova și linia București –Ploiești –Râmnicu Sărat – Focșani –Bacău – Dorohoi, Brăila Galați, Tecuci-Galați, Buzău –Făurei –Brăila, linia Predeal, a Constanței unde s-a construit un pod monumental peste Dunăre. Prin Predeal (oraș de graniță cu Austro-Ungaria) s-a făcut legătura pentru Orient - Expres, prin Burdujeni cu destinația Berlin, prin Vârciorova și Palanca s-a făcut legătura cu Austro-Ungaria (a doua și a treia legătură). Șoselele au o lungime totală de 19.977 km. O cale de comunicație este navigația pe Dunăre, având o enormă importanță comercială. „Navigația pe Dunărea de Jos (Galați – Marea  Neagră) este supravegheată de o Comisie  a Dunării formată din: Germania, Austro –Ungaria, Marea Britanie, Italia, România, Rusia și Turcia. Această comisie asigură poliția  fluvială, fixează taxele de tranzit, dreptul de a contracta împrumuturi și are un buget propriu ( 1896: venituri 3.768.560 fr. și cheltuieli de 2.513.660 fr.).” Marina comercială avea: 28 de vapoare cu abur -1054 tone și 271 nave cu pânze - 60024 tone. „Finanțele României sunt prospere. Mai multe exerciții fiscale s-au soldat cu excedente (1890-1891-8 mil.; 1892-1893-20 mil.) Exercițiul 1897-1898  cuprinde încasări de 215.153.000 franci din care 50 mil. încasări ale monopolurilor de Stat (sare, tutun, timbre etc.) Impozitul mediu este de 20,34 franci / om, o cifră mică.” „Principalele instituții de credit sunt: Banca Națională a României înființată în 1880, care posedă un fond de rezervă de 59 mil., Casa de Depuneri, consemnațiuni și economie, Creditele funciare și Banca agricolă. Dobânda legală este de 5%, dar utilizarea unor dobânzi de 8-12% nu este o raritate.” „Într-o imagine de ansamblu viața economică și politică a României este curioasă: caracterul agricol al exploatării solului, absența industriei, importanța comerțului cu țări îndepărtate precum Anglia, ardoarea și entuziasmul general pentru civilizația occidentală, tendința instinctivă de a căuta unirea cu țările vecine locuite de români.”

ROMÂNIA LA 1901 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Rumaenien_1901.JPG

 

BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI 

http://www.bnr.ro/Istorie-BNR-1052.aspx