Fragmente din articolul meu publicat în "Revista de Turnătorie" nr.5-6/2009
„De la Pirotechnia” prima carte de metalurgie publicată în anul 1540, urmată de lucrarea „De Re Metallica libri XII” de Georgius Agricola scrisă în 1556 au constituit un tandem de carte ştiinţifică redutabilă în secolul XVI [1]
prin următoarele caracteristici:
• au fost foarte răspândite în acea epocă, pentru că au răspuns unor cerinţe ale activităţii industriale (meşteşugăresti) ale timpului în care au fost scrise;
• s-au completetat după conţinut;
• editorii au profitat publicând ediţii an după an, din fiecare carte;
• au fost imediat traduse în diferite limbi de circulaţie din secolul XVI ( germană, franceză, italiană etc.);
• au fost realizate de importante case de editură, agreate de universităţile timpului: Bologna, Basel, Leipzig, Uppsala, Sorbona sau Madrid.
În perioada următoare celei de a doua jumătaţi a secolului XVI, au urmat şi alte numeroase lucrări având ca subiect obţinerea şi prelucrarea metalelor, însă puţine au fost cele care au reuşit să se apropie valoric de cele două lucrări precedente.
Două secole mai târziu profesorul şi omul de ştiinţă englez John Percy în introducerea la primul volum al lucrării sale „Metallurgy” s-a referit la unele lucrări apărute după Agricola.
Dr. J. Percy (1817-1889) deşi cu pregătire medicală, s-a consacrat studiului metalurgiei. În 1848 el a dezvoltat o tehnologie de extragere a argintului din minereu, tehnologie de largă utilizare la acea vreme. Mai târziu, el a îmbunătăţit procedeul Bessemer de elaborare a oţelului.
A predat peste treizeci de ani la „Royal School of Mines” din Jermyn Street, Londra. Între 1861...1880, a scris o lucrare în cinci volume ”Metallurgy” rămasă neterminată. Lucrarea conţine detalii ample despre metodele de extragere a metalelor din minereuri şi descrie utilizările acestora în procesele de fabricaţie. [2]
În 1842 a început să formeze o colecţie de eşantioane (probe) metalurgice, care în momentul morţii sale era compusă din peste 4000 articole. Recunoscând importanţa acesteia, Muzeul de ştiinţă din Kensington Londra a cumpărat cea mai mare parte a colecţiei în 1889. Printre cele mai importante elemente ale colecţiei Percy este o parte a originalului marelui clopot din Casa Parlamentului, primul "Big Ben", care a crăpat în 1856 fiind înlocuit.[4]
Este remarcabilă definiţia pe care o dă J.Percy metalurgiei:
“ştiinţa metodelor şi procedeelor cu ajutorul cărora se extrag din minereuri (diverse combinaţii metalice naturale), metalele cu un grad de puritate care le face compatibile utilizării în procesele industriale”.
Iată ce scria dr. J. Percy, o autoritate în domeniu, despre Agricola şi urmaşii săi: [3]
• „Agricola în tratatul său sunt descrise cu mare precizie operaţiile metalurgice ale timpului său, a fost privit până în secolul trecut (XVIII) ca un ghid foarte sigur. Scriitor conştincios, plin de originalitate, vorbeşte primul despre bismut, întrevede secretul licuaţiei şi lasă învăţăminte preţioase asupra mineralogiei ca şi asupra acţiunilor practice în atelierele de producţie”.
• „Fabricius în 1556 completează opera lui Agricola, dar se rezumă la ceea ce este metal. Libarius şi Lazarus Ecker (1574) urmează drumul trasat de Fabricius adăugând puţine fapte semnalate de maestrul lor; încă sunt sub influenţa practicilor pline de superstiţii ale epocii. Mathesius (1573), Weiner (1574), Fachs (1595) ne reproduc adesea şi cu mai puţină claritate opiniile înaintaşilor lor”.
Pornind de la elementele bibliografice analizate de J. Percy şi de alte lucrări contemporane (sec. XX şi XXI) pe locul trei (ca importanţă ştiinţifică) între lucrările de pionerat în ştiinţa metalurgiei se situează Lazarus Ercker (1530-1594). [4]
Lazarus Ercker s-a născut în 1530 la Annaberg ( Saxonia-Germania) şi a murit în 1594 la Praga (Boemia) în Republica Cehă. A studiat la Universitatea din Wittenberg. A deţinut mai multe posturi guvernamentale în Saxonia. Mai târziu a devenit controlor pentru verificarea monedelor lângă Praga.
A fost administrator al minelor din Saxonia şi Boemia.
Principala operă ”Beschreibung allerfürnemisten mineralischen Ertzt und Berckwercksarten” (Descrierea îndrumătoare a procesării minereurilor prin metode miniere) a apărut în 1574 la Praga.
Au urmat alte două ediţii apărute în 1580 şi 1598 la Frankfurt pe Main.
În figura 1 este prezentată prima pagină din ediţia 1598.
În această lucrare autorul examinează tehnicile timpului său de testare a minereurilor şi aliajelor de argint, aur, cupru, antimoniu, mercur, bismut şi plumb, precum şi tehnicile de rafinare ale acestor metale
În această lucrare autorul examinează tehnicile timpului său de testare a minereurilor şi aliajelor de argint, aur, cupru, antimoniu, mercur, bismut şi plumb, precum şi tehnicile de rafinare ale acestor metale.
Această lucrare este prima analiză sistematică a metodelor metalurgice şi de chimie analitică a metalelor enumerate mai sus precum şi a acizilor, sărurilor şi a altor compuşi, inclusiv metodele de purificare a salpetrului (utilizat pentru fabricarea prafului de puşcă).
Ercker a tratat şi construirea unor aparate de încercare cum ar fi: creuzete de cupelaţie (procedeu industrial de extragere a aurului şi argintului din minereurile bogate în plumb, constând în topirea minereului într-un curent puternic de aer şi în separarea plumbului sub formă de zgură.), cuptoare şi balanţe de verificare.
Herbert Hoover scria în „Prefaţa” la traducerea în limba engleză a lucrării „De Re Metallica” de G. Agricola: [6]
„Timp de 180 de ani până la Schlüter nu a fost înlocuit şi nu a avut egal acest ghid al minerilor şi metalurgiştilor”
Schlüter Christoph Andreas (metalurgist german din secolul XVIII ) a cărui lucrare „Gründlicher Unterricht von Hütte-Werken, worin gezeiget wird, wie man Hütten-Werke auch alle dazu gehüorige Gebäude und Oesen aus dem Fundament recht anlegen solle” („Învăţături detaliate despre instalaţiile metalurgice...) a fost tipărită la Braunschweig în 2 volume cu 58 ilustraţii de către Friedrich Wilhelm Meyer în 1738.
În lucrarea din secolul XIX: „Traité de la fabrication du fer et de la fonte” Capitolul I: „Istoria şi progresul fabricării fierului –prelucrarea fierului în vechime” se face referire şi la alţi importanţi savanţi europeni. [7]
Astfel din spaţiul ştiinţific francez se desprinde o mare personalitate René-Antoine Ferchault de Réaumur.
Réaumur (1683-1757) a studiat domenii diverse cum ar fi : metalurgia, măsurarea temperaturii (autor al unei scale termometrice), fabricarea porţelanului etc.
Din domeniul metalurgiei în lucrarea sa apărută in 1722 : „L'Art de convertir le fer forgé en acier et l'art d'adoucir le fer fondu, ou de faire des ouvrages de fer fondu aussi finis que le fer forgé (Arta de a transforma fierul forjat în oţel, şi arta de a înmuia fierul topit, sau de a face piese finite din fier turnat la fel ca şi din fier forjat”), autorul demonstrează pentru prima dată conţinutul de carbon din compoziţia oţelului.
Réaumur este fondatorul sidérurgiei stinţifice şi este considerat prin creaţia sa ştiinţifică un vârf al epocii.
Emanuel Swedenborg (1688 –1772) om de ştiinţă suedez, a fost o autoritate în metalurgie, inginer de mine, militar, astronom, medic, zoolog, anatomist şi economist, un adevărat spirit enciclopedic.
Opera sa principală în domeniul metalurgiei apărută în 1734 în limba latină: “Opera Philosophica et Mineralia” (Operă filozofică şi de mineralogie) conţine 3 volume astfel:
•Volumul I: Tomus I. „Principia rerum naturlium sive novorum tentaminum phaenomena mundi elementaris philosophice explicandi” (Principiile lumii naturale sau noi judecăţi ale fenomenelor lumii explicate filozofic);
•Volumul II): Tomus II. „Regnum subterraneum sive minerale de ferro” (Lumea subterană sau minereul de fier) ;
•Volumul III): Tomus III. „Regnum subterraneum sive minerale de cupro et orichalco” (Lumea subterană sau minereul de cupru şi arama).
Swedenborg a prezentat metodele şi cuptoarele aferente de obţinere a fierului şi aliajelor sale din spaţiul suedez, redutabil din punct de vedere al tehnologiilor aplicate şi a calităţii produselor metalice finite.
Din Metalurgia europeană a timpului (sec. XVI…XVIII) nu putem omite pe Dudd (Dud) Dudley (1599 - 1684) un metalurgist englez, precursor al utilizării cocsului în prelucrarea primară a fierului.
Opera sa „Metallum Martis” a fost publicată în 1665.
Pe 22 februarie 1620 el a depus o cerere de brevet sub numele de Edward Lord Dudley, brevet referitor la „Procedeul de reducere a minereurilor de fier prin utilizarea cocsului.”
Date fiind bogatele tradiţii în prelucrarea metalelor din spaţiul Peninsulei Iberice consemnăm şi apariţia unor învăţaţi metalurgi spanioli care, în buna traditie a Renaşterii, au scris lucrări de referinţă în domeniu.
Unul dintre aceştia este Bernardo Perez de Vargas născut în Madrid în 1500. Se cunosc puţine date biografice despre acesta. Se apreciază că a murit în jurul anilor 1569.
Lucrarea sa cea mai importantă din punct de vedere ştiinţific este „De Re Metalica” (un titlu la modă în sec. XVI), primul tratat de mineralogie, scris în castiliană.
Titlul complet al lucrării descrie exact conţinutul său:
„De Re Metalica, en el qval se tratan mvchos y diversos secretos del conocimiento de toda suerte de minerales, de como se deven buscar, ensayar y beneficiar, con otros secretos è industrias notables,
assí para los que tratan los officios de oro, plata, cobre, estaño, plomo, azenro, hierro y
otros metales, como para muchas personas curiosas. Compuesto por el magnífi co cavallero Bernardo Perez de Vargas. Dirigido al muy Poderoso Señor don Carlos, Príncipe de España. Con licencia. En la Noble y Coronada Villa de Madrid, en casa de Pierres Cosin. Año MDLXIX. Está tassado á tres maravedís el pliego. Compuesto por el magnífi co cavallero Bernardo Pérez de Vargas. Fue impresa en Madrid en 1569, en casa de Pierres Cosin”
(De Re Metalica în care se tratează multe cunoştinţe şi diverse secrete ale tuturor sorturilor de minerale, cercetarea, testarea lor, profitul financiar, prelucrarea şi secretele sale, deasemenea pentru tratarea preţurilor la: aur, argint, cupru, staniu, plumb, mercur, fier şi alte metale pentru mulţi oameni curioşi. Compusă de Magnificul Cavaler Bernardo Pérez de Vargas........Imprimată în 1569 la Madrid in casa lui Pierres Cosin”).
Este cunoscută lucrarea preotului Alvaro Alonso Barba „Arte de los metales” apărută la Madrid în 1640. (fig.3) Titlul complet al cărţii: „El arte de los metales, en que se enseña el verdadero beneficio de los de oro, y plata con azogue. El modo de fundirlos todos y como se han de refinar; y apartar unos de otros” (Arta metalelor care arată realele beneficii ale aurului şi argintului cu mercur. Modul de topire şi totul va fi rafinat şi în afară unul de altul). Lucrarea „Arte de los metales” este structurată în cinci cărţi (capitole).
Concluzii
Din analiza celor mai importante cărţi tipărite care tratează domeniul metalurgiei din secolele XVI-XVIII se desprind următoarele concluzii:
• Sunt rodul unor bogate experienţe ştiinţifice şi practice pe care autorii au dorit să o împărtăşească contempoarnilor şi generaţiilor viitoare;
• Au fost scrise în latină limbă larg răspândită în cancelarii şi în biserica catolică pe care au îmbogăţit-o cu mulţi termeni „tehnici” dar şi în germană, franceză, italiană sau catalană;
• Au fost traduse rapid în alte limbi de circulaţie dovadă a interesului practic pe care l-au trezit;
• Traducătorii au avut specialităţi asemănătoare sau înrudite cu domeniul metalurgiei sau al mineritului;
• Autorii şi editorii acestor cărţi au fost protejaţi de autorităţile statale ale timpului (regi, principi) şi de Universităţile timpului cu care au avut o strânsă legătură;
• Au promovat şi dezvoltat cunoştiinţele ştiinţifice acumulate până la ei din vechi manuscrise (romane, greceşti, arabe, germane, franceze etc.) şi din propria experienţă practică;
• Au prezentat noi procedee ştiinţifice scrise în spiritul renascentist al timpului;
• Sunt studiate şi astăzi traducerea lor fiind continuată şi completată cu multe anexe explicative;
• Semnalăm că un exemplar din ediţia 1557 a cărţii lui Agricola „De Re Metallica libri XII” se află la „Muzeul de Istorie din Baia Mare” find cea mai veche carte din colecţiile muzeului.
• În secolele XVIII dar mai ales in sec. XIX au urmat o multitudine de savanţi şi cărţi, care au desăvârşit osatura metalurgiei stiinţifice, valabilă şi astăzi în secolul XXI prin unele legi, principii şi invenţii care au asigurat o solidă bază teoretică şi practică atât în metalurgia extractivă cât şi în metalurgia prelucrătoare.
Închei prezentarea acestor cărţi de pionierat din minerit şi metalurgie cu îndemnul unei personalităţi româneşti din veacul XVII, (contemporană cu mulţi autori şi cărţi semnalate în lucrare) cronicarul Miron Costin (1633-1691):
„Nu este alta mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă decât cetitul cărţilor”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu