Fragmente din articolul meu apărut în „Revista de turnătorie” nr.3-4/2009
În prezenta lucrare sunt prezentate cele mai vechi cărţi de metalurgie tipărite în Europa secolului XVI.
După „De la Pirotechnia” prima carte de metalurgie publicată în anul 1540, a urmat în ordinea cronologică a apariţiei „De Re Metallica libri XII” scrisă în limba latină de Georgius Agricola în 1556. (fig.1)
Cele două cărţi au apărut în spaţii cultural- ştiinţifice diferite, dar asemănătoare sub două aspecte:
-politic caracterizat de fărămiţrea statală a Italiei şi Germaniei;
-ştinţific legat de bogatele tradiţii în ramura de prelucrare a metalelor, de existenţa şi influenţa unor Universităţi celebre în aceste ţări în secolul XVI.
Referitor la autori Vannuccio Biringuccio a fost un deosebit practician, „un om de producţie” după o expresie contemporană atât de familiară, care cu un stil descriptiv şi cu un minim de figuri ilustrative, a încercat cu succes să transmită contemporanilor, în limba italiană a secolului XVI, cunoştiinţele sale de-o viaţă.
Georgius Agricola a fost un savant, un om apropiat de mediile universitare ale timpului, care a acordat documentării o importanţă deosebită, aceasta din studiile unor vechi manuscrise şi a propriilor observaţii din teren, legate de realitatea producţiei (la nivelul meşteşugăresc al secolului XVI).
Privind cu ochii şi experienţa secolului XXI, considerăm că între aceste două lucrări ierarhia este determinată doar de data apariţiei, dar cu un plus ştiinţific pentru Agricola.
Georg Bauer, mai bine cunoscut în versiunea latină cu numele lui Georgios Agricola, este considerat fondatorul geologiei ca disciplină ştiinţifică.
Opera sa a pregătit terenul pentru un viitor studiu sistematic al Pământului, cu ansamblul de roci, minerale şi fosile. El a adus contribuţii fundamentale în domeniile: minerit şi geologie, metalurgie, mineralogie şi paleontologie.
Georgios Agricola (fig.3) s-a născut la Glauchau, în Saxonia, pe 24 martie 1494, a intrat în lume în pragul Renaşterii, la începutul tiparului şi al marilor descoperiri geografice. A trăit în plină reformă religioasă şi a suferit datorită convingerilor sale catolice într-o Germanie scindată teritorial şi religios. [1]
Agricola a efectuat studii clasice la Universitatea din Leipzig, a învăţat latină şi greacă, apoi în 1522 a început să studieze medicina, în primul rând la Leipzig şi apoi la Bologna şi Padova.
Şi-a luat diploma în 1526 şi a început să practice medicina. Cu toate acestea, el nu pare să fi fost foarte entuziasmat de profesia sa, dedicând cea mai mare parte a energiei sale pentru studiile de minerit şi geologie.
El a început să practice medicina la Joachimsthal în 1527. Joachimsthal (Barnim) este astăzi o comună din landul Brandenburg, Germania.
Joachimsthal a fost un important centru minier al acelui timp, în special pentru minele de argint.
Agricola a făcut aici studii geologice, scrisul său reflectă o imensă cantitate de prime observaţii, nu doar în domeniul rocilor si mineralelor, dar şi legat de fiecare aspect al tehnologiei şi practicii miniere din timpul său.
Agricola sa mutat în 1536 în oraşul Chemnitz, un important centru al industriei miniere.
Chemnitz, anterior (1953-1990) Karl-Marx-Stadt este un oraş în landul Saxonia din Germania, situat pe malul râului Chemnitz, la sud est de Leipzig.
A fost ales primar în acest oraş în 1546. El nu numai că a continuat practica medicală şi studiile sale geologice, dar a fost desemnat să îndeplinească mai multe misiuni diplomatice de către Maurice Ducele de Saxonia,
căruia i-a dedicat cartea lui „De Natura Fossilium”. A murit în 1555, cu un an înainte de publicarea postumă a
„De Re Metallica”, cea mai importantă lucrare a sa, rod a unei activităţi ştiinţifice de peste 30 de ani.
„De Re Metallica” în traducere literară înseamnă "despre natura metalelor”, dar cuvântul metal a avut un sens mai larg la momentul respectiv, a însemnat şi minereu.
În această carte, care pentru două secole a rămas un text standard cu privire la minerit şi metalurgie, Agricola a revizuit toate cunoștințele despre industria minieră, inclusiv echipamente şi utilaje (mai mult unelte ), mijloace de prospectare a minereurilor.
El a respins utilizarea în ştiinţă a metodelor divine şi altor mijloace magice (referire la alchimişti, vraci etc.), a prezentat noi metode de topografie şi săpat, încercarea minereurilor, metode metalurgice, administrarea minelor şi bolile profesionale ale minerilor.
Cartea conţine descrieri în amănunt ale straturilor de minereu şi a fost ilustrată cu generozitate.
Agricola a observat că rocile sunt distribuite în straturi şi că aceste straturi au o consistenţă pentru care ar putea fi urmărite şi exploatate pe o arie largă. Această observaţie a lui Agricola a fost una dintre primele contribuţii la straturile geologice şi importantă în înţelegerea originii şi distribuţiei rocilor de pe pământ.
În prefaţa lucrării „De Re Metallica” autorul caracterizează astfel propriile sale metode ştiinţifice:
„Am omis toate acele lucruri pe care nu le-am mai văzut, sau nu am citit sau auzit de la persoane în care se poate avea încredere. Ceea ce nu am văzut, nici nu am examinat cu atenţie sau nu am auzit, nu am scris despre acestea. Aceeaşi regulă trebuie să fie înţeleasă în raport cu toate acţiunile mele, dacă am comanda lucruri care ar trebui să fie făcute, sau de a descrie lucruri care sunt de obicei obişnuite”.[2]
Încă de la apariţia sa „De Re Metallica libri XII” Basel 1556 editată de Froben a cunoscut un interes deosebit, evidenţiat de numeroasele ediţii şi traduceri. Astfel în limba latină au mai apărut la Basel ediţii în: 1561şi 1621 editate de Ludwig Köning, iar în 1657 de Emanuel Köning.
Cititorii de astăzi, pasionaţi de istoria ştiinţei, au la îndemână o completă traducere în limba engleză realizată de Herbert Clark Hoover (n. 10 august 1874 - d. 20 octombrie 1964) şi de soţia sa Lou Henry. Herbert inginer minier, iar Lou geolog au fost absolvenţi ai Universităţii Stanford.
Au acumulat în cursul carierei o bogată experienţă practică, lucrând în diverse activităţi specifice profesiei lor în SUA, Australia, China etc. Se spune că Lou Henry Hoover avea o mare aplicaţie pentru limbile străine, vorbea fluent chineza, dar a excelat şi în cunoaşterea limbii latine. [5]
Traducerea din prima ediţie în limba latină din 1556 a lucrării „De Re Metallica libri XII” a fost un obstacol greu, trecut cu succes de cei doi, este rodul unei frumoase poveşti de dragoste, fiind publicată la Londra în 1912 in „Mining Magazine”.(fig.2)
Herbert Clark Hoover a îmbrăţişat cariera politică atingând apogeul prin alegerea sa din partea Partidului Republican ca Preşedinte al Statelor Unite ale Americii. A fost al 31-lea Președinte al SUA între anii 1929 - 1933. Traducerea soţilor Hoover cuprinde : Biografie introductivă, Adnotări şi anexe, Dezvoltarea Metodei Miniere, Procese Metalurgice, Geologie, Mineralogie şi Minerit, din cele mai vechi tipuri şi până în secolul XVI.”
Cartea este structurată în 12 capitole (cărţi). În CARTEA IX este dedicată în special proceselor de topire, referitoare la : aur, argint, cupru, plumb, mercur şi fier şi de utilizare a foalelor (suflante pentru cuptoare).
Agricola tratează fiecare dintre cele mai importante metale şi descrie metodele de separare a metalelor din minereu. Este foarte interesantă clasificarea diferitelor tipuri de cuptoare, garnitura de foc (căptușeala refractară) şi a bunei înţelegeri a rolului foalelor (pentru aerul de combustie). Unul dintre principiile enunţate de Agricola a fost acela de a obţine o eficienţă maximă în faza finală a recuperării metalelor.
Elemente de construcţie a cuptoarelor şi uneltele folosite de topitori sunt prezentate in fig. 5,6,7.
Agricola scrie astfel despre acestea:
„De când am scris (în cartea VIII) despre variate munci de pregătire a minereurilor, voi scrie acum şi diferite metode de topire. Cu toate că acelea care ard, prăjesc sau calcinează minereul de ceva care este amestecat sau combinat cu metale şi cele care se spală, se cern şi se sortează iau tot mai mult; dar ele (operaţiile de preparare ) nu pot elimina toate (impurităţile, sterilul) ascunzişurile din metal observate şi a-l face brut şi crud”.
„Topirea este necesară, pentru acest tip de pământuri, solidificate cu diferite concentrate şi sunt separate de metale, astfel încât acestea să obţină buna lor culoare şi a deveni pure şi pot fi de mare folos omenirii, din multe puncte de vedere. În cazul în care este topit minereul, acele lucruri care s-au amestecat cu ce a fost înainte de topirea metalului sunt conduse mai departe, (în zgură) deoarece metalul este perfectat de foc în acest mod. Minereurile metalifere diferă foarte mult între ele, în primul rând în ceea ce priveşte metalele pe care le conţin, apoi în ceea ce înseamnă cantitatea de metal, care le conţine şi apoi de faptul că unele sunt topite rapid de foc şi altele încet, există, prin urmare, multe metode de topire. Constant practica a arătat că istoria fuziunii de minereuri metalifere este o istorie de procese individuale.”
Tratatul „De Re Metallica” este bine cunoscut mai ales pentru meritele sale culturale, ştiinţifice şi tehnologice, precum şi pentru spectaculoasele 290 figuri (sculptate în lemn pentru a fi tipărite), un lux în acel moment.
Acestea ilustrează dezvoltarea meşteşugurilor miniere şi metalurgice în tehnica secolului XVI din Europa.
Spiritul Renaşterii bazat pe cunoaştere, atât din operele înaintaşilor cât şi din propria documentare în natură, în locurile unde se extrăgeau, preparau şi topeau metalele, a străbătut întreaga operă a lui Georgius Agricola.
Nu putem omite rigoarea ştiinţifică a autorului, referinţa la unităţile de măsuri şi greutăţi fără de care nu se puteau prezenta reţete corecte, mai ales la prepararea minereurilor şi încărcătura cuptoarelor.
Agricola a scris o lucrare în limba latină „De Menusuris et Ponderibus” apărută la Paris în 1533 unde sunt descrise unităţile de măsură folosite în antichitate de către greci şi romani în comparaţie cu unităţile saxone (germane).
Este vorba de unităţi de lungime, capacitate, greutate şi scara lor de echivalenţă.
Agricola, un reputat savant şi umanist a fost apreciat de unul din cei mai însemnaţi umanişti din perioada Renaşterii şi Reformei din secolele al XV-lea şi al XVI-lea Erasmus din Rotterdam cu care a corespondat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu