"Marea responsabilitate a inginerului in comparatie cu cei de alta profesie este ca operele lui se afla sub vazul tuturor. Actiunile sale, se concretizeaza, pas cu pas, in material palpabil. El nu-si poate ingropa greselile ca medicul. El nu poate face nevazute si da vina pe judecator ca avocatul. El nu poate ascunde erorile cu pomi si iedera ca arhitectul. El nu poate, ca politicianul, sa-si ascunda lipsurile dand vina pe opozitie, sperand ca oamenii vor uita. Inginerul, pur si simplu nu poate nega, ca el a facut-o. Daca lucrarea nu este buna, e condamnat.
Pe de alta parte, spre deosebire de medic, viata sa nu se scurge intre oameni slabi. Spre deosebire de militari, nu distrugerea e scopul vietii lui. Spre deosebire de avocat, nu-si castiga painea din conflicte. Inginerului ii revine menirea sa imbrace scheletul stiintei cu viata, confort si sperante. Desigur, pe masura ce trec anii, oamenii uita care inginer este autorul lucrarii, chiar daca au stiut odata. Sau un politician oarecare isi pune numele pe ea. Sau oamenii o atribuie unui promotor care s-a folosit, de fapt, de banii altora .. pe cand singur inginerul priveste inapoi spre binele nesfarsit ce se desprinde din succesul sau cu o satisfactie pe care o cunosc putine profesii. Iar verdictul colegilor sai este singura recunoastere pe care si-o doreste."
http://www.agir.ro/univers-ingineresc/din_istoria_ingineriei_rom_nesti_1437.html
„Ce nevoie avem, mi-am zis, să căutăm aiurea ceea ce n-am fost în stare să găsim în noi înşine? Şi ce rost are să ne imaginăm paradise pierdute când o seară normală ne-ar putea, cu puţin noroc, dărui mai mult decât o iluzie? Printre palmieri sau printre sălcii speranţa are aceiaşi culoare.” OCTAVIAN PALER
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu