VASSYLE: CLĂDIRI REPREZENTATIVE DIN ISTORIA PARCULUI CAROL I: „Palatul Artelor”

miercuri, 8 iunie 2016

CLĂDIRI REPREZENTATIVE DIN ISTORIA PARCULUI CAROL I: „Palatul Artelor”

La 19 iunie s-a deschis în parcul Carol I o expoziție cu caracter național numită „Expoziția generală română” cu ocazia a trei evenimente importante ale istoriei României:
- 40 de ani de domnie a regelui Carol I (1866-1906);
- 1800 de ani de la stabilirea primilor coloniști romani pe teritoriul actual al României (106 d. Hr.);
- 25 de ani de când Principatele române unite au devenit regat.
Expoziția a cuprins pavilioane dedicate industriei, agriculturii, comerțului, silviculturii, minelor, culturii și artelor. Comisarul general al Expoziției a fost numit dr. Constantin I. Istrati medic, cu doctorat în chimie la Paris, profesor la Universitatea București, fondatorul școlii de chimie organică, profesor de fizică la școala de Poduri și Șosele București, membru al Academiei Române.
Dintre aceste pavilioane o arhitectură aparte a avut Pavilionul Artelor sau Palatul Artelor a cărui construcție a început în 1905.

După închiderea expoziției 23 noiembrie 1906 Palatul Artelor a devenit Muzeul Militar. În fața Muzeului Militar se afla Mormântul ostașului Necunoscut amplasat în 1923.

În urma unui incendiu din 1938 Clădirea muzeului a fost demolată. A rămas o peșteră și un bazin cu apă intitulată „Grota cu giganți”. În cadrul acestui ansamblu se aflau trei sculpturi. „Fecioara adormită” sau „Fecioara” din marmură opera lui Filip Marin încadrată de doi giganți din piatră opera lui Dimitrie Paciurea și Frederick Stork.

La începerea lucrărilor pentru un nou monument, în 1959 grota a fost demolată, iar lucrările de artă despărțite, Fecioara în parcul Herăstrău, iar Giganții în Parcul Carol I pe un alt amplasament.

În locul Palatului Artelor a fost ridicat Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism, inaugurat în 1963.

În 2006 a fost declarat Memorial al Eroilor Neamului prin care s-a reamplasat Mormântul Ostașului necunoscut pe vechiul amplasament din 1923 și s-a hotărât reamenajarea întregului monument.

După:

- „Planul și ghidul orașului București” de Maior Mihai C Pântea, București, 1923;

- „Expoziția națională din 1906” de Cezar Petre Buiumaci, „Bucureștii vechi și noi”-

http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2011/02/expozitia-nationala-din-1906-2

- „La Belle Époque: Expoziția generală română din 1906” - http://politeia.org..ro/magazin-istoric/la- belle-epoque-expozitia -generală-romana-din-1906/ 19231/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CITATE NICOLAE IORGA

"Poporul nostru a crezut că dracul, fiind bărbat, nu poate fi destul de rău.

Şi atunci a creat pe mama dracului!"

"Numai întoarcerea noastră către trecut ne dă forţa faptelor de azi."

" Profesor îţi este orice om de la care poţi să înveţi ceva."

"Lemn bun, lemn rău - aceeaşi cenuşă. Dar nu aceeaşi flacără."

"Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului."

"Natura îţi dă zilnic exemplul de a trăi."

" Viteazul priveşte pericolul, cutezătorul îl caută, nebunul nu-l vede."

ISTORIA ŞI INGINERIA METALELOR

„Istoria sa îşi are originea în primele etape ale civilizaţiei umane, se pierde în tradiţiile sale mitologice ea nu-şi arată originea decât prin povestiri vagi şi obscure. De când metalele au fost cunoscute de către om printr-o descoperire întâmplătoare, dar fără îndoială, solicitat de nevoi dar şi de curiozitate el a făcut rapid progrese în tratamentul acestor materiale.

Miturile şi Biblia ne-au arătat în egală măsură forjori şi turnători: Brăzdarul de plug nu este în acest sens decât o grosieră imagine a lui Dumnezeu întipărită în metal”

La greci unde toate invenţiile utile se leagă de teogonie, nu este surprinzător să găseşti o doctrină religioasă fondată pe originea şi utilizarea metalelor, la fel cum există o doctrină religioasă fondată pe cultura grâului. Metalele nu pot fi un instrument de civilizaţie la fel de eficace ca şi grâul? Este pământul însuşi, este Rhea la care grecii raportează această binefacere din cea mai îndepărtată antichitate, ei stabilesc în Frigia un cult în onoarea acestei zeiţe „doică a metalelor”

Dr. J. Percy: „Tratat complet de metalurgie” Introducere Volum I - Paris 1864

"Ingineria .. este o mare profesiune. Este fascinaţia de a vedea cum o mare plăsmuire a imaginaţiei se transformă cu ajutorul ştiinţei într-un plan pe hârtie. Ca apoi, să se materializeze în piatră, metal sau energie. Ca apoi să creeze locuri de muncă şi locuinţe pentru oameni. Ca apoi să ducă la creşterea standardului de viaţă şi la sporirea confortului. Acesta este înaltul privilegiu al inginerului."

Herbert Hoover (1874 – 1964) Inginer minier

Preşedinte al SUA in perioada 1929 – 1933.

ION GHICA „SCRISORI CĂTRE VASILE ALECSANDRI”

„Când am început a înţelege cele ce se petrec în lume, intrase de curând în cursul timpului un secol nou, secolul al XIX-lea, secol mare şi luminos între toate, menit a schimba faţa lucrurilor pe pământ, de la apus la răsărit; secol care a adus cu dânsul o civilizaţiune cu totul şi cu totul nouă, nebănuită şi nevisată de timpii anteriori; civilizaţiune ieşită din descoperirile ştiinţifice datorite geniului omenesc, care a dat râurilor, mărilor şi oceanelor vapoarele, a înzestrat continentele cu drumuri-de-fier, a luminat pământul cu gaz şi cu scânteia electrică, ne-a dăruit telegrafia, telefonia şi fotografia; prin mecanică şi prin chimie a transformat toate artele şi măiestriile, a însutit şi înmiit producţiunea şi a rădicat pe om din robie şi din apăsare la egalitate şi libertate; a văzut renăscând ca din cenuşe state nouă ca Grecia, ca Belgia, România, Serbia şi Bulgaria. Secolul acesta a văzut la lucru atâţia oameni de geniu, cari s-au ilustrat în ştiinţe, în arte şi în litere, pe Humboldt, pe Cuvier şi pe Arago; pe Goethe, pe Byron şi pe Victor Hugo; pe Beethoven, pe Meyerbeer, pe Rossini şi pe Wagner; pe Watt, pe Franklin şi pe Pasteur.

Pe la anul 1821 tunul încetase d-a răsuna în Europa; el îşi produsese efectul: deşteptase naţionalităţile, una câte una, din amorţeala în care erau căzute de secoli, şi România scăpa din ghearele fanarioţilor.”