Parlamentul României Mari 1923

Parlamentul României Mari 1923

Componență bicamerală compus din:

-       198 senatori;

-       368 deputați

Senatul avea în componență pe: Principele Moștenitor Carol de România (Carol al II-lea), din Biserica Ortodoxă: Mitropolitul Primat Miron Cristea, devenit în 1925 Primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, inițiator al construcției Catedralei Neamului;  Mitropoliții: Moldovei și Sucevei Pimen, Bucovinei Vladimir, Transilvaniei și Banatului Nicolae Bălan, Arhiepiscopul de Chișinău și Hotin, Episcopii de: Râmnic și Noul Severin, Roman, Buzău, Huși, Argeș, Arad, Dunărea de Jos, Oradea Mare, Vad și Feleac și Cluj; din Biserica greco-catolică: Mitropolitul de Alba Iulia și Făgăraș Vasile Suciu, episcopii de Lugoj, Gherla Iuliu Hossu participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, viitor cardinal; Oradea Mare; din Biserica romano-catolică: episcopii  de Alba Iulia, Timișoara, Oradea Mare, Satu Mare, episcopul reformat de Cluj, Supraintendentul evanghelic de Sibiu și episcopul unitarian de Cluj.

Dintre personalități: Mihai Pherekide președinte al Senatului, Vasile Bianu medic militar, colonel și autor al unor „Însemnări din Războiul României Mari”, Constantin G. Dissescu avocat , profesor de drept administrativ și constituțional, 

Dumitru Drăghicescu filozof și sociolog, Iliescu Dumitru general,  Pangrati Ermil matematician și inginer,  Vespasian Pella jurist și diplomat director la „Revista de Drept”,  Emil Racoviță explorator, speolog și biolog, membru al Academiei Române, Sanielevici Iosif specialist în științe sociale, membru al comunității evreiești.

Camera Deputaților era condusă de George Orleanu. Dintre personalități: Ion Agârbiceanu scriitor, ziarist, preot greco-catolic devenit protopop de Cluj, membru al Academiei Române; Constantin Angelescu medic, profesor universitar, membru al Academiei Române; Alexandru Averescu mareșal al României; Ion I.C. Brătianu conducător al Partidului Național Liberal, prim ministru al guvernului; Vintilă I.C. Brătianu, ministru de finanțe în guvernul fratelui său; Constantin I.C. Brătianu (Dinu) secretar general al Guvernului; Ion Buzdugan poet, folclorist, basarabean, membru al Sfatului Țării, licențiat în drept și dr. în economie politică; Nicolae Petrescu Comnen diplomat, jurist profesor de economie și legislație industrială; Ioan Emil Costinescu medic viitor ministru al  sănătății și primar al Bucureștiului 1923-1926; Mircea Djuvara filozof și jurist, membru corespondent al Academiei Române; Alexandru G. Donescu viitor primar București în 1934-1938; I.G. Duca jurist ministru de externe în guvernul liberal din 1922, prim ministru asasinat  în 1933; Nicu Flondor primar de 3 ori al orașului Cernăuți; Grigore Nicolae Filipescu, jurist, inginer și ziarist; Ioan Theodor Florescu jurist ministru în guvernul liberal 1922-1923; Horia Furtună poet și dramaturg; Vasile Goldiș personalitate marcantă a Partidului Național Român , artizan al Marii Uniri de la 1918, membru de onoare al Academiei Române; Petru Groza personalitate controversată făcând parte din Partidului Național Român, Partidul Poporului al lui Averescu fiind și ministru fără portofoliu în 1921, deputat în 1922 al acestui partid; Pantelimon Halipa președinte al Sfatului Țării, militant pentru unirea Bucovinei cu România, a avut multiple funcții ministeriale; Emil Hațieganu jurist, membru al Partidului Național Român membru de onoare al Academiei Române; Ion Quintus Ionescu tatăl seniorului liberal Mircea Ionescu Quintus;   Nicolae Iorga strălucit istoric, profesor universitar, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român. Este cunoscut în lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor și filozof al istoriei; Ion Inculeț absolvent de matematică și fizică, om politic președinte al Sfatului Țării în 1917 care a declarat Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, membru al Academiei Române; Traian Lalescu  matematician român, profesor universitar la București și la Timișoara. A fost primul rector al Școlii Politehnice din Timișoara 1920, membru al Academiei Române; Ioan Lupaș doctor în filozofie, istoric și om politic. Participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, membru în Marele Sfat, protopop de Săliște; Virgil Madgearu economist, sociolog eseist și jurnalist la Viața Românească,  membru al Academiei Române; Iuliu Maniu jurist deputat român de Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, de mai multe ori prim-ministru al României, președinte al Partidului Național Țărănesc , A fost membru de onoare (din 1919) al Academiei Române; Istrate Micescu jurist, profesor universitar de drept civil și filozofia dreptului; Ion Mihalache învățător, om politic fondator al Partidului Țărănesc și din 1926 vicepreședinte al Partidului Național Țărănesc, prin fuziunea cu Partidul Național Român din Transilvania; Moșoiu Traian general fost ministru de război; Mustafa Hagi Mehmet membru al minorității turco-tătare; Ion Nistor istoric și unionist bucovinean, profesor și rector al Universității din Cernăuți, membru al Academiei Române; Ion Pillat poet, eseist și publicist, nepot al lui I C Brătianu, membru corespondent al Academiei Române; Augustin Pordea jurist  din Cluj participant la Marea Adunare de la Alba Iulia 1918; Ion Rusu Abrudeanu publicist; Constantin Stere jurist, scriitor membru în Sfatul Țării, membru postum al Academiei Române; Alexandru Vaida Voevod  medic, publicist și membru marcant al Partidului Național Român, prim ministru în 1920, 1932, 1933  și Ministru al Afacerilor Străine 1919 și 1932;  Arthur Văitoianu general Comandantul Corpului II Armată la  bătălia de la Mărăști, Prim-ministru în1919.

După : „Almanach du High-Life” 1923, Edité par L’„Indepéndance Roumaine”, Bucarest, pag.146-164 - http://www.digibuc.ro. Din care am selecționat o listă de personalități senatori și deputați completând biografia acestora cu date de pe net.

Acest parlament a elaborat în 1923, proiectul Constituției care a fost supus dezbaterii parlamentare. După ce a fost adoptată de Parlament, a fost promulgată de regele Ferdinand I la data de 28 martie 1923. A fost repusă în vigoare în 1944 până la 30 decembrie 1947, când a fost proclamată republica. Această constituție legifera principiul separării puterilor statului:                                  -

- puterea legislativă - exercitată de rege și Parlament; 

- puterea executivă - încredințată regelui și guvernului (format de partidul sau alianța care câștigă alegerile parlamentare);                                                                                                - puterea judecătorească - atribuită Înaltei Curți de Justiție și Casație și instanțelor de judecată.

Legea Minelor în 1924: (din care citez)

„ART. 1
Sunt şi rãmân ale Statului în toatã dezvoltarea lor, de la suprafata pana la orice adancime, zacamintele substanţelor minerale din care se pot extrage metale, metaloide sau combinatiuni ale acestora, precum şi zacamintele combustibililor minerali, bituminele, apele mineralizate în genere şi gazele naturale de orice fel, precum şi bogãţiile de orice natura ale subsolului.
Rãmân la dispoziţiunea proprietarului suprafeţei: masele de roce comune, carierele de materiale de construcţie şi depozitele de turba, fãrã prejudiciul drepturilor dobândite de Stat în baza legilor anterioare.
Izvoarele minerale şi apele subterane mineralizate, sau apele curative în genere, urmeazã regimul special prevãzut în aceasta lege.
ART. 2
Din punct de vedere al naturii drepturilor şi al condiţiunilor în care aceste drepturi vor fi acordate şi exercitate, substantele care formeazã obiectul prezentei legi se grupeazã în urmãtoarele clase naturale:
I. Combustibili minerali:
a) Cãrbuni: Antracit, huila, cãrbune brun, lignit;
b) Bitumine:
1. Solide: Substanţe asfaltoase naturale, ozocherita, sisturi bituminoase de orice fel;
2. Lichide: Petrol brut (ţiţei) cu gazele sale de zacamant şi derivatele sale naturale, precum şi orice alt bitum lichid;
3. Gazeiforme: Hidrocarburi gazoase care formeazã zãcãminte proprii.
II. Minereuri metalifere şi alte minerale şi roci, cat şi apele lor de cimentare, conţinând:
a) Platina, aur, argint, uran, radium şi elementele radioactive în genere, molibden şi elementele lor conexe;
b) Plumb, zinc, cupru, bismut, antimoniu, nikel, cobalt staniu, titan, selen, telur, cadmiu, sulf, tungsten, mercur şi metalele lor înrudite;
c) Fier, mangan, crom.
III. Minereuri de aluminiu şi în genere silicati aluminosi, magnezieni şi cu alte baze, minerale fluorifere, minerale cu bariu şi strontiu, ca: Bauxit, alunite, corindon comun, mica feldspati, caolin, magnezit, talc, asbest, fluorina, baritina.
IV. Grafit şi roce grafitoase.
V. Fosfati în genere: Fosfarite, apatite.
VI. Minerale cu toriu şi pamanturi rare: Monazita, torita, cerita şi alte minerale cu elemente rare.
VII. Pietre preţioase şi seminobile, ca: Diamant, smaragd, corindoni, beryll, topaz grenate, opal nobil, turmaline, agate, cristalul de roca cu varietatile sale colorate, succin (chilimbar) şi alte resine minerale.
VIII. Saruri şi ape sarate: Sare gema, saruri de potasiu şi alte saruri, fie asociate cu sarea gema în acelaşi zacamant, fie formând zãcãminte distincte; izvoare sarate şi ape sarate de zacamant cu iod şi brom; Sarea de mare, de lacuri şi lagune; Nitratii, horatii şi sarurile asociate.
IX. Gaze naturale, altele decât hidrocarbure gazoase ca: Bioxidul de carbon, gazele nobile şi orice alte gaze şi emanatiuni.
X. Izvoare minerale şi ape subterane mineralizate sau ape curative în genere; lacuri şi lagune mineralizate, namoluri.
XI. Turba.
XII. Mase de roce comune compacate sau formând depozite mobile, precum: Calcare, gips, gresii, conglomerate, nisipuri, pietrisuri, marne, argile şi orice materiale utilizate la construcţii sau ca ornament, precum şi la fabricarea materialelor industriale comune.”

Din: MONITORUL OFICIAL nr. 143 din 4 iulie 1924. (internet)