În credința populară luna februarie este denumită „Faur”
sau „Făurar” care vine de la o tradiție legată de anul agricol. Atunci când
iarna este pe sfârșite, meșterii făurari din satele românești pregătesc
uneltele de muncă pentru începerea muncilor agricole din primăvară. Astfel de
exemplu se ascut sau se înlocuiesc brăzdarele de plug (în fig) sau cuțitele
prășitoarelor, hârlețul, coasa, secera sau furca. Luna februarie mai are
o particularitate fiind mai scurtă, având 28 de zile sau 29 de zile în anii
bisecți. Luna Făurar este deci ciuntită, are o infirmitate prin lipsa unor
zile. Se crede că este o referință la zeul Hefaistos și la handicapul său.
Hefaistos
sau Hephestus, în limba greacă Ηφαιστος, Vulcan în mitologia romană, este zeul
focului, al vulcanilor, metalelor, fierarilor, sculptorilor sau
meșteșugarilor. Fiul lui Zeus și al
Herei, este șchiop, această infirmitate se datorează faptului că la naștere
mama sa văzând că este urât, l-a aruncat din Olimp în mare. Hefaistos a fost
salvat de Thetis o nimfă și de Eurynome
o fiică a oceanului. Acestea l-au crescut până la vârsta de nouă ani, într-o
grotă din insula Lemnos unde a învățat meșteșugul de bijutier.
Mircea
Eliade în „Făurari și
alchimiști”(editura „Humanitas”, București, 2008) scria: „Făurarul este
principalul agent de difuzare a mitologiilor, riturilor și misterelor
metalurgice.” „Cu privire la miturile despre originea metalelor, vom întâlni
complexe mitico-rituale cuprinzând noțiunea de geneză prin sacrificiul sau auto-sacrificiul
unui zeu, raporturile între mistica agricolă, metalurgie și alchimie.”
.jpg)
Plug cu tracțiune animală , de la începutul
secolului al XX-lea. Se mai utilizează
și astăzi în agricultura de subzistență.
