duminică, 2 ianuarie 2011

PLANUL ȘI GHIDUL ORAȘULUI BUCUREȘTI”(III)

ALTE INDUSTRII BUCUREȘTENE
Industria producătoare de materiale de construcții este prezentată în ghid cu un număr mare de fabrici de cărămidă, var, ipsos, ciment și carton asfaltat.
„Enciclopedia României” 1938 volumul III ne vorbește despre „Materiale de construcție de origină pământoasă” (pag.881)
„Fabricarea și întrebuințarea materialelor de construcție datează din timpurile cele mai vechi, începând odată cu primele așezări omenești. În tehnica acestor așezări, în tehnica căilor de comunicații și în tehnica răsboiului , aceste material joacă un rol de căpetenie. Pietrele natural de construcție, împreună cu lemnul varul și lutul, au format la noi în țară din timpuri imemorabile elementele esențiale ale construcțiunilor. Tot din timpuri imemorabile sunt fabricate și întrebuințate în regiuniel noastre vasele de lut arse, după cum ne dovedesc resturile găsite în așezările preistorice din țara noastră”
„O atenție s'a dat însă dela început, construcțiilor domnești sau celor de folos obștesc, în deosebi bisericilor și mânăstirilor, cari nu mai sunt din lemn, ci din piatră solidă și cărămidă. Cele mai vechi construcțiuni din cărămidă rămase dela începuturile de viață de stat românească sunt: biserica domnească din Argeș în Țara Românească, monument splendid de cărămidă îmbinată cu piatră; iar în Moldova, 50 de ani mai târziu, bisericile lui Alexandru cel Bun.”
„Sporadic, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea apar întâiele industrii mecanizate de material de construcții, în primul rând industria mecanică a cărămizilor (1855). Se fabrică un material de construcții noui, a căror nevoie este resimțită odată cu lucrările importante de construcții ce încep a se realize, precum: căi ferate (de care țara este complet lipsită), șosele, poduri, edificii de tot felul, etc.
Între aceste material sunt aglomeranții hidraulici: varul hidraulic (1876-1878) și mai târziu cimentul Portland (1890), precum și cărămizile refractare, cari mai înainte erau importate în cantități apreciabile.”
„Începuturile mecanizării în industria cărămizilor le găsim pe la 1855 la București, când se vorbește despre fabrica de cărămidă cu mașini a Serdarului Filipescu; la 1865 se instalează tot acolo «fabrica sistematică» de cărămidă Max Tonola; iar în 1878 se termină fabrica Gergely, cu primul cuptor circular. În anul 1881 «Societatea Română de Construcțiuni și Lucrări Publice» construiește de asemenea în București, la Ciurel pe Dâmbovița, o fabrică sistematică de cărămidă (ing. N. Cutzarida), iar la 1887 «Societatea de Bazalt artificial și de Ceramică» dela Cotroceni construiește un cuptor circular și un malaxor pentru fasonatul mecanic al cărămizilor.”
În ghid apare o reclamă a unui birou tehnic care oferă „Prese de Cărămizi și Instalațiuni complecte de Cărămidării” (notate cu x)

Posted by Picasa

În secolul XIX-lea își face apariția un material de construcție care de atunci a devenit de neînlocuit , un element profund atașat civilizației urbane cimentul.
„Cimentul Portland, cel mai însemnat dintre aglomerații hidraulici, este produsul obținut prin arderea până la vitrificare a unor amestecuri de calcare și argilă, omogenizate înainte de ardere fie în stare de pulbere (procedeul uscat) fie de pastă cu 36-40% apă (procedeul umed). Produsul rezultat din ardere poartă denumirea de klinker; acesta , măcinat împreună cu un adios de 2-3% gips pentru regularea timpului de priză și transformat într'o pulbere fină, constitue cimentul.”
„Cimentul Portland este un produs relative recent. Numele de Portland îl întâlnim într'un patent englez din 1824; produsul astfel denumit nu era ars până la vitrificare, fiind mai mult un fel de var hidraulic.
Cimentul ars până la vitrificare , așa cum îl cunoaștem noi astăzi , începe în 1844.”
Prima fabrică de ciment ia ființă, între 1889-1890 la Brăila, datorită inginerului Ioan Cantacuzino.
Iată situația industriei de ciment în 1915 (Enciclopedia României vol III pag.901)

În 1912 s-a înfințat în București fabrica de ciment lângă halta Titan de către o societate românească în frunte cu Wladimir de Herfa. Fabrica era dotată cu un cuptor rotativ de 2,5 m diametru și o lungime de 50m, cu o producție de 100 tone pe zi, cu mori moderne de tip Solo (procedeul uscat)


Fabrica de ciment Titan București
(astăzi nu mai există)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu