COPACUL DIN CURTEA MEA (III)

ULMUL DE CÂMPIE din curtea mea a înflorit pentru a doua oară.

Este  un subiect de bucurie, pentru un om ca mine care iubește natura. În viață bucuriile sunt puține, de aceea nu trebuiesc ratate, chiar dacă este vorba de o floare, sau un pom. Într-un București scăldat de mult praf, cu o suprafață verde mică pe cap de locuitor, un mic colț de verdeață este o „comoară” pentru sănătatea fiecăruia din noi. Nu trebuie să fi ecologist să-ți dai seama de acest lucru.

ROMÂNIA ECONOMICĂ ÎN 1928 (II)

Industria românească este concentrată în regiunile bogate în materii prime, ale exploatărilor de minereuri, cărbune, sare, petrol sau gaz metan păduri sau zone agricole, dar și în centre mari de consum cu mână de lucru calificată și ieftină. Economistul român V. Madgearu scria în prefața  lucrării: „Evoluția economiei românești după războiul mondial” - București 1940: „Nu se poate afla însă un îndreptar sigur pentru politica economică, fără o cunoaștere temeinică a condițiilor de existență și dezvoltare a economiei naționale a fiecărui popor în parte.” 
V. Madgearu indica în lucrarea citată despre existența în geografia industriei românești a 8 regiuni și a 9 centre industriale astfel:

1.Regiunea din Valea Prahovei cu centrele: Ploiești, Câmpina, Teleajen, Brazi, Moreni, Comarnic, Bușteni, Azuga  și Sinaia determinate de bogățiile de petrol, cariere de piatră, păduri și căderi de apă. În această zonă s-au concentrat rafinăriile de petrol, fabrici de ciment, var, ipsos și fabrici de hârtie. Alături de acestea au mai apărut și alte fabrici care deserveau aceste industrii: ateliere mecanice și de tâmplărie, cabluri și lanțuri pentru extragerea petrolului, fabrici de acid sulfuric pentru rafinăriile de petrol, fabrici de cuie etc. Prezența unei populații numeroase a generat și producerea unor bunuri de consum: textile și pielărie, fabrici de produse alimentare.

2. Regiunea Reșiței în care datorită bogăției de minereuri de fier și mangan, cărbuni precum: huilă, antracit și mangal și a căderilor de apă s-a dezvoltat industria siderurgică și mecano  - siderurgică. La început s-au produs fontă și oțel, apoi s-a trecut la fabricarea de profile, tablă, sârmă și alte construcții metalice. Mâna de lucru a fost la început asigurată prin colonizare, apoi și prin formarea unor cadre calificate autohtone. Prezența unor întreprinderi metalurgice a dat naștere și altor industrii auxiliare: distilerii de cărbune și lemn, fabrici de oxigen pentru atelierele mecanice, fabrici de cărămizi refractare etc.

3. Regiunea Turdei cu centrele Câmpia Turzii, Târgu Mureș, Mediaș, Sighișoara, Zlatna. Rezervele de gaz metan, sare, minereuri de aur, argint, cupru și plumb precum și a numeroase cariere de piatră au determinat așezarea unor numeroase industrii în zonă: fabrici de ciment, var, cărămizi, țigle, porțelan, faianță, sticlă, acid sulfuric, sulfați de cupru și de plumb, clor precum și alte industrii alimentare, textile și pielărie. Combustibilul ieftin, gazul metan a facilitat și apariția unei fabrici de tras sârmă.

4. Regiunea Baia Mare cu centrele Firiza de Jos și Baia Mare a fost determinată de prezența minereurilor de aur, argint, cupru, plumb, zinc, sulf. Pe aceste baze s-au produs lingouri de plumb și de cupru, țevi și tablă de plumb, bare de cupru, acid sulfuric, sulfați de cupru, plumb și zinc. De asemenea s-a dezvoltat industria alimentară de textile și pielărie.

5. Regiunea Ferdinand și Nădrag caracterizată prin industriile: siderurgică și mecano – siderurgică.

6. Regiunea Hunedoarei în care s-a dezvoltat industria siderurgică, datorită minereurilor de fier, a pădurilor abundente și căderilor de apă.

7. Regiunea Cisnădiei unde vechea industrie casnică s-a transformat în industrie textilă cu principale centre Sibiul și Tălmaciul.

8. Regiunea Piatra Neamț, Bacău și Buhuși caracterizată prin industria textilă și prelucrarea lemnului.

Capitala țării București este cel mai important centru industrial (17,2% din producția țării). Aici s-au dezvoltat  ramurile industriilor: bunurilor de consum, materiale de construcție, metalurgică, chimică și a lemnului. Au cunoscut un avânt și alte centre industriale mari: Timișoara, Brașov, Arad, Galați, Brăila, Cernăuți, Cluj și Iași.

Câteva fabrici mai importante după: „Plan și ghid al orașului București” de V. Miorini - ed. Cartea Românească S.A.

După: www. dacoromanica .ro  

ROMÂNIA ECONOMICĂ ÎN 1928 (I)

Anuarul statistic al României din 1928, prin cifrele sale reci, ne arată o oglindă clară asupra perioadei interbelice din țara noastră. Mi-am propus să prezint în câteva postări situația economică a țării date privite cu expertiza unui inginer din secolul  XXI.  Voi începe cu industria  pe care o consider ca o sursă importantă de bunăstare pentru o țară. 

INDUSTRIA MARE Denumire industrie Nr. fabrici Capital investit (lei) Forța motrice (H.P.) Valoare materie primă (lei) 1927 1926 Metalurgică     453 5.763.517.000   78.302   3.648.314.000  3.493.865.505 Electrotehnică       14      88.602.000        638      107.665.000        60.448.037 Lemnului     832 4.216.775.119   72.038   2.848.395.421  3.437.452.435 Alimentară 1.147 11.335.399.117 125.266 11.774.647.827  9.980.007.898 Textilă     511    5.023.224.000   34.964   5.010.457.000  4.124.805.300 Pielărie     269    1.641.459.000   13.237   2.338.789.500  2.072.664.500 Sticlărie       32        384.364.035           1.856      143.257.832      125.188.000 Mat. construcție     294  2.562.848.000   42.122      240.888.200      205.850.000 Ceramică       38     117.100.122        727        22.032.753        18.469.000 Hârtie și arte grafice     126 1.803.605.528   31.396   1.047.102.731      918.916.368 Chimică     378 6.545.665.000   62.890   6.452.812.000   1.358.961.000 Diverse - - - -      102.620.000 Total 4.094 39.482.558.921 463.436 33.634.362.264 25.899.248.043

INDUSTRIA METALURGICĂ la 31 decembrie 1927

Denumire subgrupe	Nr. fabrici	Capital investit (lei)	Forța motrice (H.P.)	Val. mat. prime (lei)
Siderurgie, mecano - siderurgie	9	1.632.892.000	44.120	664.415.000
Metalurgia altor metale	4	159.684.000	1.213	133.050.000
Construcții metalice	18	518.684.000	3.924	203.288.000
Mașini	29	92.975.000	953	86.908.000
Vehicule  pe șine	7	384.080.000	3.617	274.997.000
Ateliere mecanice	140	855.422.000	7.505	589.892.000
Turnătorii de fontă și oțel	58	696.047.000	6.243	425.417.000
Turnătorii de diverse metale	9	22.067.000	99	13.981.000
Mobile de fier și lăcătușerie	43	137.790.000	1.101	121.672.000
Sârmă și div. Lucrări de sârmă	36	664.310.000	5.669	430.292.000
Tinichigerie și art. tablă presată	26	275.211.000	1.097	174.175.000
Țevi și div. articole din plumb	2	6.340.000	42	22.503.000
Tablă galvanizată	1	2.300.000	25	320.416.000
Aparate și unelte sondaj și agricole	26	140.523.000	1.289	77.989.000
Căldări și articole de aramă	3	9.126.000	34	8.662.000
Șantiere navale	8	93.539.000	722	13.827.000
Diverse	34	72.527.000	649	86.830.000
Total	453	5.763.517.000	78.302	3.648.314.000

 după: www.dacoromanica.ro

Industria din această perioadă  (1926-1927) este caracterizată printr-o evoluție ascendentă, sub toate cele trei forme ale sale: casnică, meșteșugărească și mecanizată, cea mai importantă și cea mai dinamică. Industria mecanizată este în centrul preocupărilor publice ale statului având ca o regulă generală problematica industrializării. Aceasta a fost stimulată de factori favorabili interni:

- exploatarea resurselor minerale de cărbuni, minereuri feroase și neferoase, sare, gaze naturale, păduri;

- lărgirea pieței interne care beneficiază de o extindere geografică și de noi resurse de forță de muncă;

- resursele de materii prime și forța de muncă erau mai ieftine decât în țările dezvoltate;

- politica protecționistă, de încurajare a industriei și sprijinul constant al statului. Este cunoscut principiul liberal „prin noi înșine” practicat în toate guvernările Partidului Național Liberal, bazat pe apărarea intereselor naționale, pe naționalismul economic la nivel de politică de stat. Dinamica ramurilor industriale a reflectat o creștere a industriei prelucrătoare, o scădere a industriei extractive explicată prin creșterea gradului de prelucrare a resurselor minerale. Ponderea o deține industria ușoară și alimentară cu circa 52% din valoarea producției, ramurile industriei grele cu 37%, iar cele extractive cu 11%. Industria siderurgică și de prelucrare a metalelor începe să producă instalații, mașini de tehnicitate medie sau avansată cum ar fi: locomotivele, vagoanele de cale ferată, motoare cu abur și electrice, batoze pentru cereale și alte mașini agricole.

Reclamă pentru oferta de mașini pentru România 1923