Industria
românească este concentrată în regiunile bogate în materii prime, ale exploatărilor de minereuri, cărbune, sare, petrol sau gaz metan păduri sau zone
agricole, dar și în centre mari de consum cu mână de lucru calificată și
ieftină. Economistul român V. Madgearu scria în prefața lucrării: „Evoluția economiei românești după
războiul mondial” - București 1940: „Nu se poate afla însă un îndreptar sigur
pentru politica economică, fără o cunoaștere temeinică a condițiilor de
existență și dezvoltare a economiei naționale a fiecărui popor în parte.”
V. Madgearu indica în lucrarea citată despre existența în geografia industriei românești a 8 regiuni și a 9 centre industriale astfel:
V. Madgearu indica în lucrarea citată despre existența în geografia industriei românești a 8 regiuni și a 9 centre industriale astfel:
1.Regiunea
din Valea Prahovei cu centrele: Ploiești, Câmpina, Teleajen, Brazi, Moreni,
Comarnic, Bușteni, Azuga și Sinaia
determinate de bogățiile de petrol, cariere de piatră, păduri și căderi de apă.
În această zonă s-au concentrat rafinăriile de petrol, fabrici de ciment, var,
ipsos și fabrici de hârtie. Alături de acestea au mai apărut și alte fabrici
care deserveau aceste industrii: ateliere mecanice și de tâmplărie, cabluri și
lanțuri pentru extragerea petrolului, fabrici de acid sulfuric pentru
rafinăriile de petrol, fabrici de cuie etc. Prezența unei populații numeroase a
generat și producerea unor bunuri de consum: textile și pielărie, fabrici de
produse alimentare.
2. Regiunea
Reșiței în care datorită bogăției de minereuri de fier și mangan, cărbuni
precum: huilă, antracit și mangal și a căderilor de apă s-a dezvoltat industria
siderurgică și mecano - siderurgică. La început
s-au produs fontă și oțel, apoi s-a trecut la fabricarea de profile, tablă,
sârmă și alte construcții metalice. Mâna de lucru a fost la început asigurată
prin colonizare, apoi și prin formarea unor cadre calificate autohtone. Prezența
unor întreprinderi metalurgice a dat naștere și altor industrii auxiliare:
distilerii de cărbune și lemn, fabrici de oxigen pentru atelierele mecanice,
fabrici de cărămizi refractare etc.
3. Regiunea
Turdei cu centrele Câmpia Turzii, Târgu Mureș, Mediaș, Sighișoara, Zlatna.
Rezervele de gaz metan, sare, minereuri de aur, argint, cupru și plumb precum
și a numeroase cariere de piatră au determinat așezarea unor numeroase
industrii în zonă: fabrici de ciment, var, cărămizi, țigle, porțelan, faianță,
sticlă, acid sulfuric, sulfați de cupru și de plumb, clor precum și alte
industrii alimentare, textile și pielărie. Combustibilul ieftin, gazul metan a
facilitat și apariția unei fabrici de tras sârmă.
4. Regiunea
Baia Mare cu centrele Firiza de Jos și Baia Mare a fost determinată de prezența
minereurilor de aur, argint, cupru, plumb, zinc, sulf. Pe aceste baze s-au
produs lingouri de plumb și de cupru, țevi și tablă de plumb, bare de cupru,
acid sulfuric, sulfați de cupru, plumb și zinc. De asemenea s-a dezvoltat
industria alimentară de textile și pielărie.
5. Regiunea
Ferdinand și Nădrag caracterizată prin industriile: siderurgică și mecano –
siderurgică.
6.
Regiunea Hunedoarei în care s-a dezvoltat industria siderurgică, datorită
minereurilor de fier, a pădurilor abundente și căderilor de apă.
7.
Regiunea Cisnădiei unde vechea industrie casnică s-a transformat în industrie
textilă cu principale centre Sibiul și Tălmaciul.
8.
Regiunea Piatra Neamț, Bacău și Buhuși caracterizată prin industria textilă și
prelucrarea lemnului.
Capitala țării București este cel mai important centru industrial (17,2% din producția
țării). Aici s-au dezvoltat ramurile
industriilor: bunurilor de consum, materiale de construcție, metalurgică,
chimică și a lemnului. Au cunoscut un avânt și alte centre industriale mari:
Timișoara, Brașov, Arad, Galați, Brăila, Cernăuți, Cluj și Iași.
Câteva fabrici mai importante după: „Plan și ghid al orașului București” de V. Miorini - ed. Cartea Românească S.A.
După: www. dacoromanica .ro
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu