ROMÂNIA ECONOMICĂ ÎN 1928 (III)

INDUSTRIA ELECTRITEHNICĂ ÎN 1928

Este cea mai tânără ramură a industriei de transformare. Este o industrie considerată de vârf pentru România acelor ani. Prima fabrică de acumulatori datează din 1899. Aceasta se explică prin faptul că industria electrotehnică este legată de existența centralelor electrice furnizoare de energie pentru iluminat și forță. Prima uzină electrică a fost instalată la 1883, în curțile regale de pe strada Vamei devenită Wilson, Palatul Cotroceni fiind alimentat cu o linie aeriană pe stâlpi de lemn pe străzile: Palatului, Știrbei –Vodă, Plevnei și Pandurilor. De aici se iluminau Teatrul Național și grădina Cișmigiu, în zile de sărbătoare . Prima instalație electrică din București a fost realizată la 1888 în abatorul comunal. Între 1888 și 1892 s-a construit Uzina electrică de la Grozăvești pentru iluminatul orașului București. În Timișoara uzina electrică a fost construită în 1884. Centralele electrice din vechiul regat au atins între 1892 și 1915 o putere totală de 40.000 kW. Dezvoltarea consumului de energie electrică a generat și necesitatea existenței și a consumului unor articole electrotehnice. La început au fost din import, dar încet, încet a apărut și tânăra industrie românească electrotehnică. Prima fabrică electrotehnică a fost înființată în 1899 de societatea germană Accumulatoren –Fabrik A.G. din Berlin pentru acumulatori, apoi fabrica ing. Leon Fournarki în 1907 pentru plăci de acumulator. În tabelul anexat se arată situația industriei electrotehnice la sfârșitul anului 1927.

Industria electrotehnică în decembrie 1927

Strada Wilson unde s-a construit prima centrală electrică din București 1883

Industria electrotehnică a continuat să se dezvolte și după 1928. Astfel s-a ajuns în 1937 la o forță motrice de 2261 H.P. și la un personal de 1950 salariați. Producția indigenă acoperă consumul intern de acumulatori și pile electrice între 40-100%, aproape 100% la becuri, dar și de agregate complexe, fire, tuburi de protecție și cabluri electrice. Iată câteva fabrici importante (date din 1937): „Industria Sârmei” S.A.R.- Câmpia Turzii, „Oscar Porzolt” - Cluj, „Fabrica de articole tehnice” S.A.R. -Arad, „Grupul Industriilor Electrice” G.I.E.- București, „Industria Electrică Românească” - București, „Emsa”- Timișoara, „Uzinele Vâlcovici”- București, „Frații Goldenberg” –București, „Industria Română de Cabluri Electrice” S.A.R. –Borsec-Brașov. Industria de becuri a avut în 1935 o producție de 6.000.000 becuri pe an care înseamnă satisfacerea consumului intern, prin cele 5 fabrici: „Uzinele Tehnice”, „Eterna”, „Lumen”, „Electrostar”, „Tungsram”.
Oare acum mai facem becuri? 

După:

- Constantin C. Giurescu „Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre” – „Editura pentru literatură” – București 1966;

- „Enciclopedia României” vol III.- „Editura Imprimeria Națională” 1939 – pag.873-880;

-„Anuarul statistic al României 1928” –www. dacoromanica.ro.