Balcic (sau Balchik în limba bulgară), este un orăşel situat pe ţărmul Mării Negre, în Bulgaria, la circa 60 de km de Vama Veche. Între anii 1913 - 1940 a aparţinut României, în urma celui de al doilea război balcanic (iunie - august 1913). În 1940, Cadrilaterul, inclusiv Balcicul, a fost redobândit de Bulgaria.
În Balcic se află celebrul Castel („Cuibul liniștit”), reşedinţa preferată a Reginei Maria a României, înconjurat de o la fel de celebră grădină botanică, unicat în Europa centrală şi de est, în special datorită colecţiei de cactuşi.
Castelul, numit şi „Cuibul Linistit” („Quiet Nest” sau „Tenha Juvah” în limba turcă) este de fapt o vilă cu pereţi albi şi acoperişuri de ţiglă roşie străjuite de un minaret. Este construit de-a lungul a trei terase şi combină elemente ale stilului maur, stilului mediteraneean cu cel al caselor bulgăreşti. Este foarte aproape de mare, fiind despărţit de aceasta doar de faleză. A fost locul preferat al Reginei Maria, în care aceasta a locuit, tocmai de aceea rămânându-i denumirea de „Castel”.
Interiorul Castelului este extrem de modest, pereţi văruiţi în alb, uşi masive din lemn sculptat, păstrate din perioada Reginei. Au mai fost păstrate din acea perioadă şi câteva obiecte: dulapuri sculptate şi pictate, oglinzi, scaune şi un şemineu. Baia de marmură, cu cada îngropată în piatră, cu chiuvetă şi măsuţă de toaletă au fost păstrate intacte. Pe toate obiectele se află explicaţii care spun că respectivul a aparţinut Reginei Maria, dar nu se specifică în ce ţară a fost Maria Regină...
Grădina din jurul Castelului nu este o simplă grădină, ci un adevărat domeniu, întins pe un deal, domeniu pe care se mai află alte nouă clădiri, fiecare cu o destinaţie bine stabilită. Parcul, amenajat la comanda Reginei de către specialişti, a fost transformat în grădină botanică, din cauza numeroaselor plante exotice pe care le adăposteşte.
Iată ce scria Regina în lucrarea „Țara mea” despre Balcic:
„Pe aceste drumuri nesfârșite de atâtea ori am străbătut în acel Ținut care fusese al nostru numai de puțină vreme; și două locuri îmi rămân în amintire ca deosebi atrăgătoare și pline de farmec. Unul a fost orășelul Balcic și cellalt îngusta peninsulă Caliacra, un colț singuratec de pământ înnaintând în Mare.
Balcicul este un târgușor pitoresc despre care ai zice că se rostogolește în valuri. În grupe murdare căsuțele lui turcești se cațără pe povârnișurile răpezi, ca și cum el ear sta să lunece pe încetul, atrase de apele de desupt. Pe o stradă prăpăstuită scoboară la un port în miniatură, stânci pe amândouă laturile, stânci de piatră cenușie, ciudat rotunzită, alcătuiesc un mic golf în care orășelul zace în pașnică răzlețire.”(va urma)
După:
http://www.balcic.net/castelul.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Balcic
http://www.archive.org/details/arameamar00mariuoft
BALCIC UN LOC PREFERAT DE REGINĂ
Fotografiile, dintr-o zi ploioasă de august 1985, îmi aparțin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu