”Când eram tânără de tot, bătrânul Rege m'a făcut colonel onorific al unui regiment de roșiori, - cinste la care am fost foarte simțitoare și care mi-a dat unele din ceasurile cele mai plăcute ale vieții.”
După:http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/btv1b69337802.r=ROUMANIE.langFR
„În de obște, soldații sunt dresați la automatism, ca niște păpuși care trebuie să se uite, să simtă, să lucreze întocmai așa…Dar pentru mine ei erau oameni, oameni cari-și aveau casele și măicuțele lor; fiecare -și avea speranțele lui, avea un lucru pe care i-l cerea inima, -un lucru de care doria; lucrul acela îl simțiam eu, și de aceia, când treceam printre dânșii, aclamațiile lor mergeau după mine, care-i înțelegeam ca oameni, și pricepeam că făceau așa pentru că țineau la mine, nu pentru că li se dăduse poruncă să facă așa.”
După:http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/btv1b6933773x.r=ROUMANIE.langFR
Nu putem să nu remarcăm omagiul adus de Regină oamenilor simpli ai țării pe care a păstorit-o țăranilor români, agricultori sau păstori.
„Dar totdeauna către cei umili, către țerani m'am simțit mai puternic îndreptată, datinele și obiceiurile lor m'au mișcat uimitor.
Simțiam o dorință de a-i cunoaște pentru a-i înțelege, de a fi primită fără neîncredere în mijlocul lor.
The Project Gutenberg EBook of Roumania Past and Present, by James Samuelson[EBook #18240]carte/romania%201882/18240-h.htm
Îmi era drag de spațiile largi în care locuiau, de mireasma bunului pământ în care -și înfigeau plugul; și am înțeles astfel și poezia prafului care li acoperia munca, neîncetatele lor silinți spre un ideal înfășurat în umbră, pe care nu-l înțelegeau încă deplin. Nimic nu este în țara aceasta românească pe care să nu-l fi iubit eu. Mai adânc și decât copiii născuți pe brazda ei m'am împărtășit eu sufletește cu șesurile ei întinse, cu nesfârșitele-i drumuri, cu apusurile de soare, cu pajiștele-i umede de roua zorilor, cu pădurile-i adânci și câmpii de grâu copt luminând ca aurul.”
The Project Gutenberg EBook of Roumania Past and Present, by James Samuelson[EBook #18240]carte/romania%201882/18240-h.htm
„Cei mai singurateci locuitori ai României sânt ciobanii, mai singurateci și decât călugării în chiliile lor, căci călugării se strâng în congregații, pe când ciobanii petrec luni întregi singuri numai cu câinii lor pe pustii vârfuri de munte.”
„Marea boltă albastră era a lor”
„Sunt făpturi cu aspre căutături acești ciobani, aproape tot așa de nepieptănați ca și dulăii lor. Singurătatea pare să li fi pătruns în ochi, cari te privesc fără simpatie, ca și cum ei ar fi pierdut obiceiul de a-i opri asupra feței oamenilor.”
Aceste rânduri au fost scrise în timpul refugiului familiei regale la Iași când România se mărginea la spațiul Moldovei.
„Acum cea mai mare parte din ce am avut, a trebuit să rămâie în mânile celor care-i vor fi fiind stăpâni aspri și fără milă, ale celor cari vor fi găsind mijloc de a scoate sânge și din pietre. Dar Dumnezeu vrea de sigur ca aceasta să fie numai o încercare fără trăinicie, ce s'a trimis asupră-ni ca să înțelegem mai bine cât am iubit acea țară și ce scumpă ni-a fost”
„Acum s'au trecut toate!... Mărețul castel al Regelui Carol a căzut în mâinile dușmanilor, care-l respectă, cred eu, pentru că și el a fost unul din seminția lor…”
După:http://www.archive.org/details/arameamar00mariuoft
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu