VASSYLE: 2013

marți, 31 decembrie 2013

miercuri, 25 decembrie 2013

Brightman - O Holy Night - O Noche Santa - Classic Song - live

marți, 24 decembrie 2013

duminică, 15 decembrie 2013

Alina Sorescu si Atelierul de Muzica videoclip Merci, Mos Craciun!

joi, 28 noiembrie 2013

Crăițele și prima zăpadă + un boboc de trandafir!

luni, 11 noiembrie 2013

marți, 15 octombrie 2013

O EPIGRAMĂ APARȚINÂND LUI PLATON

sâmbătă, 12 octombrie 2013

Les Feuilles Mortes_Yves Montand à l´Olympia

Oh je voudrais tant que tu te souviennes
Des jours heureux où nous étions amis
En ce temps là, la vie était plus belle
Et le soleil plus brûlant qu'aujourd'hui
Les feuilles mortes se ramassent à la pelle
Tu vois je n'ai pas oublié
Les feuilles mortes se ramassent à la pelle
Les souvenirs et les regrets aussi
Et le vent du nord les emportet
Dans la nuit froide de l'oubli
Tu vois, je n'ai pas oublié
La chanson que tu me chantais

C'est une chanson, qui nous ressemble
Toi tu m'aimais, et je t'aimais
Et nous vivions tout les deux ensemble
Toi qui m'aimais, moi qui t'aimais
Mais la vie sépare ceux qui s'aiment
Tout doucement sans faire de bruit
Et la mer efface sur le sable
Le pas des amants désunis

C'est une chanson, qui nous ressemble
Toi tu m'aimais et je t'aimais
Et nous vivions, tous deux ensemble
Toi qui m'aimait, moi qui t'aimais
Mais la vie sépare ceux qui s'aime
Tout doucement sans faire de bruit
Et la mer efface sur le sable
Le pas des amants désunis.

După: http://www.youtube.com/watch?v=kLlBOmDpn1s

luni, 30 septembrie 2013

„AURUL ROMÂNESC Istoria lui din vechime până azi”

După: www. dacoromanica.ro

marți, 24 septembrie 2013

„ALCHIMIA SAU PERIOADA IPOTETICĂ A ISTORIEI METALELOR” (II)

miercuri, 4 septembrie 2013

Mitropolitul Bartolomeu Anania - Rosia Montana (2007)

miercuri, 14 august 2013

FLORI DE SFÂNTA MARIA MARE

vineri, 2 august 2013

LIMBA ROMÂNĂ

"Sarmana limba romaneasca! Nu mai este cum ar fi trebuit sa fie, o planta cultivata! A ajuns o buruiana salbatica!... Multe vanturi au batut-o! Odata o batea vantul frantuzesc; apoi o bate vantul nemtesc: noroc ca mai are radacini adanci, altminteri i s-ar starpi soiul. Si ar fi pacat de ea fiindca (nu ca o laud eu), ingrijita, cu flori frumoase si ce rod sanatos ar da aceasta voinica buruiana dispretuita, cu care de veacuri s-a hranit sufletul unui intreg neam de oameni! Care cum se scoala astazi o calca-n picioare si, drept ingrijire, chip si seama, si spre pastrare, o oparesc cu cerneala de scris si de tipar; si ea rabda, tinandu-si ascunsa puterea de viata in radacinile-i adanci, cat si-o mai putea-o tine si acolo; caci si acolo a-nceput s-o prigoneasca si s-o ajunga soarta rea prin asa-numitele "metode moderne".

ION LUCA CARAGIALE

După:https://www.facebook.com/pages/Gramatica-NE-Omoara/148582968503857

sâmbătă, 13 iulie 2013

„ALCHIMIA SAU PERIOADA IPOTETICĂ A ISTORIEI METALELOR” (I)

CITATE NICOLAE IORGA

"Poporul nostru a crezut că dracul, fiind bărbat, nu poate fi destul de rău.

Şi atunci a creat pe mama dracului!"

"Numai întoarcerea noastră către trecut ne dă forţa faptelor de azi."

" Profesor îţi este orice om de la care poţi să înveţi ceva."

"Lemn bun, lemn rău - aceeaşi cenuşă. Dar nu aceeaşi flacără."

"Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului."

"Natura îţi dă zilnic exemplul de a trăi."

" Viteazul priveşte pericolul, cutezătorul îl caută, nebunul nu-l vede."

ISTORIA ŞI INGINERIA METALELOR

„Istoria sa îşi are originea în primele etape ale civilizaţiei umane, se pierde în tradiţiile sale mitologice ea nu-şi arată originea decât prin povestiri vagi şi obscure. De când metalele au fost cunoscute de către om printr-o descoperire întâmplătoare, dar fără îndoială, solicitat de nevoi dar şi de curiozitate el a făcut rapid progrese în tratamentul acestor materiale.

Miturile şi Biblia ne-au arătat în egală măsură forjori şi turnători: Brăzdarul de plug nu este în acest sens decât o grosieră imagine a lui Dumnezeu întipărită în metal”

La greci unde toate invenţiile utile se leagă de teogonie, nu este surprinzător să găseşti o doctrină religioasă fondată pe originea şi utilizarea metalelor, la fel cum există o doctrină religioasă fondată pe cultura grâului. Metalele nu pot fi un instrument de civilizaţie la fel de eficace ca şi grâul? Este pământul însuşi, este Rhea la care grecii raportează această binefacere din cea mai îndepărtată antichitate, ei stabilesc în Frigia un cult în onoarea acestei zeiţe „doică a metalelor”

Dr. J. Percy: „Tratat complet de metalurgie” Introducere Volum I - Paris 1864

"Ingineria .. este o mare profesiune. Este fascinaţia de a vedea cum o mare plăsmuire a imaginaţiei se transformă cu ajutorul ştiinţei într-un plan pe hârtie. Ca apoi, să se materializeze în piatră, metal sau energie. Ca apoi să creeze locuri de muncă şi locuinţe pentru oameni. Ca apoi să ducă la creşterea standardului de viaţă şi la sporirea confortului. Acesta este înaltul privilegiu al inginerului."

Herbert Hoover (1874 – 1964) Inginer minier

Preşedinte al SUA in perioada 1929 – 1933.

ION GHICA „SCRISORI CĂTRE VASILE ALECSANDRI”

„Când am început a înţelege cele ce se petrec în lume, intrase de curând în cursul timpului un secol nou, secolul al XIX-lea, secol mare şi luminos între toate, menit a schimba faţa lucrurilor pe pământ, de la apus la răsărit; secol care a adus cu dânsul o civilizaţiune cu totul şi cu totul nouă, nebănuită şi nevisată de timpii anteriori; civilizaţiune ieşită din descoperirile ştiinţifice datorite geniului omenesc, care a dat râurilor, mărilor şi oceanelor vapoarele, a înzestrat continentele cu drumuri-de-fier, a luminat pământul cu gaz şi cu scânteia electrică, ne-a dăruit telegrafia, telefonia şi fotografia; prin mecanică şi prin chimie a transformat toate artele şi măiestriile, a însutit şi înmiit producţiunea şi a rădicat pe om din robie şi din apăsare la egalitate şi libertate; a văzut renăscând ca din cenuşe state nouă ca Grecia, ca Belgia, România, Serbia şi Bulgaria. Secolul acesta a văzut la lucru atâţia oameni de geniu, cari s-au ilustrat în ştiinţe, în arte şi în litere, pe Humboldt, pe Cuvier şi pe Arago; pe Goethe, pe Byron şi pe Victor Hugo; pe Beethoven, pe Meyerbeer, pe Rossini şi pe Wagner; pe Watt, pe Franklin şi pe Pasteur.

Pe la anul 1821 tunul încetase d-a răsuna în Europa; el îşi produsese efectul: deşteptase naţionalităţile, una câte una, din amorţeala în care erau căzute de secoli, şi România scăpa din ghearele fanarioţilor.”