O CARTE PREFERATĂ: „BUCUREȘTI” de PAUL MORAND

           Fotografia de pe copertă din fototeca Bibliotecii Academiei Române: Nicolae Ionescu Ultimele trăsuri în centru, București, 1935

Paul Morand „București”, Editura Humanitas 2015

Din prezenarea făcută acestei ediții de prestigioasa editură :

„Diplomatul PAUL MORAND (1888–1976) a fost un scriitor de succes în perioada interbelică; membru al Academiei Franceze (1968). A crescut într-o familie care întreţinea relaţii cu o serie de personalităţi ale vieţii culturale pariziene, între care scriitorii Stéphane Mallarmé, Oscar Wilde, Jean Girodoux, actriţa Sarah Bernhardt, compozitorul Jules Massenet sau sculptorul Auguste Rodin, prieteni cu tatăl său, el însuşi dramaturg şi pictor. Mai târziu a devenit apropiat al altor scriitori celebri, precum Marcel Proust sau Jean Cocteau. În 1927 s-a căsătorit cu Elena Suţu (născută Chrissoveloni), intrând într-o relaţie specială cu România, din care va rezulta de altfel şi volumul de faţă, a cărui primă ediţie a apărut în 1935, la editura pariziană Plon. Şi-a început cariera diplomatică în 1913, ca ataşat de legaţie la Londra. În 1925 a fost numit ambasador în Tailanda, iar în 1939 a revenit la Londra, dar a părăsit postul în anul următor, în urma înfrângerii Franţei. Între 1943 şi 1945 a fost ambasador al guvernului de la Vichy la Bucureşti şi apoi la Berna. Viaţa de diplomat i-a permis să-şi satisfacă apetitul pentru locuri exotice şi să scrie numeroase volume de proză de călătorie (New York, Paris-Tombouctou, Bucarest, Londres, Air indien, La route des Indes), care descriu cu talent spectacolul lumii şi deplâng decăderea morală a civilizaţiei occidentale în urma Primului Război Mondial. De altfel, puternic influenţat în tinereţe de Friedrich Nietzsche şi Oswald Spengler, a rămas încredinţat toată viaţa de decăderea civilizaţiei apusene. A debutat în 1921 cu volumul de proză scurtă Tendres Stocks (prefaţat de Marcel Proust şi tradus în engleză de Ezra Pound), urmat de Ouvert la nuit (1922), Fermé la nuit (1923), L’Homme pressé (1941), opere continuate după război cu un impresionant număr de romane şi volume de povestiri. Este autorul mai multor volume memorialistice, între care Journal inutile, publicat postum.”

Cartea care ne-a așezat pe harta destinațiilor turistice. 80 de ani de la apariție                                        

Până la Paul Morand, scrierile despre Bucureşti erau mai degrabă simple dări de seamă, importante pentru cercetători români, dar lipsite de ecou în rândul publicului din alte ţări. Odată cu el însă, capitala României, cu umbrele ei istorice şi cu prezentul ei pitoresc, cu contrastele ei şi cu farmecul ei nespus, intră în atenţia unui autor capabil s-o facă cunoscută lumii întregi. Şi asta pentru că impenitentul călător care a fost Paul Morand, autor a nenumărate cărţi de călătorie în locuri exotice de pe întreg globul, e mai presus de orice un mare scriitor, care ştie să privească şi mai ales să înţeleagă, să coboare de la vasta panoramă la amănuntul plin de viaţă. Ca atare, observaţiile sale despre frumuseţea şi deopotrivă despre „urâtul“ locului sunt atât de acute, încât chiar şi astăzi cititorul are sentimentul că-l însoţeşte în călătoria sa prin timpul şi spaţiul Bucureştilor. O prospeţime care nu e străină, desigur, de minunata limbă în care Paul Morand îşi exprimă elogiile sau decepţiile, exclamaţiile admirative sau ironice.
La 80 de ani de la întâia apariţie, Humanitas oferă Bucureşti într-o traducere pe măsură, semnată de Emanoil Marcu, şi cu imagini de epocă ce urmăresc meandrele scrisului lui Paul Morand.

„Morand e unul din rarii scriitori nesomnambuli sau nehipnotizaţi de acest secol care a cunoscut totuşi destui adormiţi şi halucinaţi... Uneori, el pare să scrie un pic la nimereală, e un suprarealist sec. Totul la el e mişcare, racursiu, este un înfipt surprinzător şi sigur pe el... La Morand frapeazã extrema economie de mijloace, bruscheţea ritmului, corespunzând perfect epocii de după Primul Război Mondial... Pentru mine este, evident, cel mai bun scriitor după Proust şi Céline." (Philippe SOLLERS)

Pe una din coperțile ediției este prezentat un fragment de la pagina 207 a cărții „Chiar dacă Bucureştiul nu e România, cum repetă românii care caută şi găsesc în viaţa rustică şi arta ţărănească izvorul unic al geniului moldo-valah, oraşul e totuşi un minunat amestec de neamuri, chipuri, moravuri şi aventuri. Jobene şi căciuli scite de caracul, maşini americane şi căruţe ostrogote defilează aici cu voioşie.“

Voi reveni și cu alte postări despre această carte și alte creații ale lui Paul Morand