N. P. COMNÈNE
„LA DOBROGEA” (DOBROUDJA)
Essai historique économique, ethnographique et politique
Nicolae Petrescu Comnen continuă susținerea tezei legitimității apartenenței
Dobrogei la România, atât de actuală atunci când a fost scrisă în1918, dar
valabilă și astăzi.
Despre bulgarii lui Asparuh autorul precizează: „Nu erau nici atât de
numeroși, nici atât de civilizați pentru a crea așezări umane în trecerea lor, simultan cu raidurile de jefuire, este fără
îndoială că au pus în saci, ceea ce au jefuit în această nefericită provincie,
continuând marșul lor spre sud, către un cer mai îngăduitor, către un climat
mai dulce, către un pământ mai bogat decât cel al Sciției și mai ales către
Constantinopol, «către sutele de cupole aurite», către Țarigrad, orașul împăraților,
centrul lumii, unde s-au adunat toate
bogățiile și splendorile orientului. Cucerirea Constantinopolului și conducerea întregului orient, aceasta a fost
ideea directoare a istoriei bulgare din toate timpurile.”
Autorul citează din lucrarea francezului Guérin –Songeon: „Histoire de
la Bulgarie” apărută la Paris în 1913 astfel: „«Către orașul Cezarilor!» acesta
a fost de secole strigătul lor mobilizator.”
„Cele câteva mii de barbari din această națiune, scria savantul profesor
Iorga în
«Les Roumains dans Dobroudjea» Iași
1917, erau prea puțini, suficienți pentru raiduri de pradă, pe care
șefii lor nu doreau să-i disperseze, în timpul campaniei, pentru a îndeplini
muncile câmpului care erau rezervate sclavilor, prizonierilor de război și
populațiilor tributare.” Aceiași tendință s-a păstrat și în timpul hanilor:
Krum, Boris care a creștinat pe bulgari și a introdus alfabetul chirilic,
dar mai ales Simeon cel Mare care a înfrânt armata imperială la
Anchialus (astăzi Pomorie –Bulgaria), în anul 917, intitulându-se pompos Cezar (Țar). „În timp ce
Dobrogea este astăzi o inepuizabilă mină arheologică adăpostind prețioase
vestigii scitice, tracice, grecești, romane, bizantine, turco-tătare,
venețiene, genoveze și românești, păstrând pentru generațiile viitoare
amintirea prezenței mai mult sau mai puțin îndelungată a acestor popoare în
regiune, trecerea bulgarilor prin Dobrogea a fost rapidă, căci se caută în zadar
de la Dunăre la Marea Neagră o urmă
oarecare, un vestigiu al unei așezări bulgare. În toate căutările care au fost
întreprinse, spune profesorul Iorga, nu a fost găsit nimic barbar care acoperă
vestigiile vechilor civilizații presărate în țară.” În concluzie, autorul
citează din Iorga astfel: „Nici pământul, nici obiceiurile, nici limba, nici
aspectul antropologic al rasei, nici
aceleași vechi cântece sau legende ale țării, nu au păstrat nici o singură
semnalare a unei gospodării.” „Această afirmație a profesorului Nicolae Iorga
combate o afirmație a intelectualilor bulgari care au atribuit descoperirea
„Valului lui Traian” în Dobrogea ca un vestigiu bulgar. Bulgarii ignoră
probabil o inscripție găsită la Civitas Tropaensium (Adamclisi) care
demonstrează că, în anul 316, primul care a avut ideea construirii unui
puternic zid de apărare, de la Axiopolis
la Tomis (de la Cernavodă la Constanța), destinat să oprească invazia barbarilor din nord, a fost Constantin
cel Mare. Această linie fortificată a fost realizată în 369 de generalul
imperiului Profuturus et Trajan și al cărui nume a fost atașat lucrărilor
strategice” spune Nicolae Petrescu Comnen într-o notă de subsol, care îl completează pe Nicolae Iorga. Pecenegii popor originar din Turkestan au
împânzit în secolul al IX-lea o regiune cuprinsă între Tanaïs
(Don) și Dunăre. Către sfârșitul secolului al IX-lea, trec Dunărea și încep o așezare de lungă
durată în Dobrogea lăsând multe urme. Astfel localitatea Peceneaga poartă
numele acestei populații. Prezența lor în Scytia Minor este confirmată de toți
istoricii epocii. „În timpul lui Alexius I Comnenus «Pecenegi stabiliți pe cele
două maluri ale Dunării , către gurile fluviului … peste muntele Haemus (Balcani)…Serveau adesea imperiul ca
auxiliari.» Anna Comneana fiica împăratului Alexius Comnenus
(1081-1118)
a fost un filozof și mai ales un istoric. A scris „Alexiada” o lucrare despre domnia tatălui său. A descris prima
cruciadă oferind posterității mărturii
prețioase din punct de vedere bizantin. Despre pecenegi Anna Comneana (1083-
cca 1153/1155) a scris că întreaga regiune, situată pe ambele maluri ale
Dunării, era ocupată de pecenegi, cărora Constantin al IX-lea Monomachus
(1042-1055) le-a permis să se stabilească. În 1084 Silistra era de asemenea ocupată de pecenegi.
Mărturiile istorice spun că a existat în general o bună colaborare între
pecenegi și populația băștinașă românească și că românii au ajuns în unele
cazuri conducători ai pecenegilor cum ar fi Căliman și Cătălin de la Silistra,
iar în 1075 șeful trupelor pecenege purta un nume românesc Tat (Tata sau
Tatul). Același șef conduce luptele
contra cumanilor de pe malurile lacului Ozolima-Halmisis (lacul Carasu). A
existat și un șef militar al cumanilor în 1094 Pudile sau (Spudilă ?)
Charles Le Beau profesor la
Universitatea din Paris spune în lucrarea sa monumentală, citată adesea de
Nicolae Petrescu Comnen, „L’Histoire
du Bas-Empire* en commençant à Constantin le Grand” în
28 de volume scrise între 1752-1817 aduce un nou argument privind prezența
românească. „Le Beau spune că Ioniță împăratul celui de al doilea imperiu
româno –bulgar întemeiat de români – după ce a asediat și a dărâmat zidurile cetății
și a prădat la Varna în 1203, «s-a reîntors în Bulgaria», astfel întreaga
regiune până la Varna era puțin bulgărească și în afara Bulgariei. În timpul
secolelor al XIII-lea și al XIV-lea asistăm la o luptă continuă între împărații
de la Constantinopol și o parte din elementele interioare și exterioare
imperiului care căutau să taie părți mai mult sau mai puțin considerabile în
această succesiune cere devenea iminentă.”
*Termenul de Bas-Empire
împreună cu cel de Haut-Empire sunt cele două părți „Inferioară” și
„Superioară” în care se divizează Imperiul roman după istoriografia franceză.
Bas-Empire este perioada finală a Imperiului roman. Termenul de inferior sau de
jos nu are o semnificație negativă, ci desemnează o perioadă mai apropiată de
prezent. Haut- Empire începe din 27
î.Hr. cu domnia lui Octavian Augustus și se termină cu căderea Imperiului roman
de apus în 476 prin abdicarea ultimului împărat Romulus Augustule. Bas-Empire a
durat până la căderea Constantinopolului în anul 1453.
 |
| „Histoire du Bas -Empire” de Charles Le Beau profesor la Universitatea din Paris,
una din sursele documentare ale lucrării lui Nicolae Petrescu Comnen
După: http://www.archive.org.
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu