În anul 1963 în luna august am fost într-o tabără la Răstolița în jud. Mureș. Tabăra era organizată într-o zonă pitorească pe valea râului Răstolița în afara localității cu același nume. Tabăra avea o clădire care găzduia o tabără de elevi din ciclul gimnazial (pionieri) și administrația (cantină, sală de mese, punct sanitar, baie etc. Noi, elevi de liceu, am fost cazați în corturi de 8 persoane. Lumina electrică era furnizată de o micro-hidrocentrală situată în incinta taberei.
La vest, tabăra era în vecinătatea liniei de cale ferată forestieră care la ieșirea din tabără făcea o curbă luând direcția spre nord, urmând valea râului Răstolița. Era o linie cu ecartament de 760 mm și cu traverse de stejar folosită în principal la transportul buștenilor. Cu această ocazie am făcut o excursie cu mocănița. Locomotiva de proveniență austriacă avea o viteză max. de 15 km/oră folosea lemnul drept combustibil și apa pe care o găsea din belșug în râul ce însoțea calea ferată.
„Liniile ferate înguste forestiere (CFF) aveau ecartamente de: 600, 630, 700, 760, 790, 980 și 1.000 mm. În 1956 rețeaua CFF cuprindea 117 linii principale, în lungime totala de 4.456 km. În 1958 erau 483 de locomotive, 6.400 de vagoane și 4755 km de cale ferata îngustă forestieră.
Aceasta rețea era administrata de „Ministerul Industriei Lemnului”- „Intreprinderea Forestiera de Explodare și Transport”- IFET. Organizarea era identica cu cea de la CFR: instrucții de serviciul, uniforme, examinări ale personalului, instrucții de reparații,” Până la 6000 km cât se arată în același sait erau linii înguste aparținând CFR cu trenuri mixte călători și marfă. (http://www.railnet.ro/viewtopic.php?f=258&t=4123)
Săgeata arată traseul căii ferate cu ecartament îngust. |