
„Ce nevoie avem, mi-am zis, să căutăm aiurea ceea ce n-am fost în stare să găsim în noi înşine? Şi ce rost are să ne imaginăm paradise pierdute când o seară normală ne-ar putea, cu puţin noroc, dărui mai mult decât o iluzie? Printre palmieri sau printre sălcii speranţa are aceiaşi culoare.” OCTAVIAN PALER
sâmbătă, 30 mai 2015
vineri, 22 mai 2015
O carte recomandată de Lev Nicolaevici Tolstoi
Când
ai un scriitor preferat îi recitești din când în când lucrările mai importante.
Așa că recitind „Război și Pace” am întâlnit la un moment dat fragmentul: „Aghiotantul ieşi în ceardac, după prinţul Andrei, şi-l
pofti la o mică gustare. Peste vreo jumătate de ceas, prinţul Andrei fu chemat
iarăşi la Kutuzov. Îl găsi răsturnat într-un jilţ şi cu aceeaşi tunică,
descheiată. În mână ţinea o carte franţuzească, pe care la intrarea prinţului
Andrei o puse deoparte, după ce vârî un cuţit drept semn între file; era Les chevaliers du Cygne opera doamnei
de Genlis, cum citi prinţul Andrei
pe copertă.” (Cap.XVI, pag. 543)
Mânat
de curiozitatea izvorâtă din experiența și automatismul în căutarea surselor
bibliografice, dobândite în cei peste 30 de ani de cercetare științifică, am căutat în bibliotecile electronice această
carte și amănunte legate de autoarea ei. Am găsit-o în Biblioteca Națională a
Franței electronică - http:// www.bnf.fr.
Stéphanie Félicité du Crest de Saint-Aubin contesă de Genlis prin
căsătorie (1746-1830) a fost o scriitoare franceză. I-a plăcut să se manifeste ca o fată romantică și să-și
pună în practică mai multe talente, din care pentru două a avut o înclinație
deosebită: dansul și cântatul la harpă. Pe lângă acestea a acumulat cunoștințe
enciclopedice privind: istoria, literatura, științele naturale, filozofia,
religia, educația, artele plastice, echitația și gătitul. Toate aceste
cunoștințe acumulate au fost canalizate spre arta de a învăța pe alții. Astfel
s-a ocupat de educația tineretului din familia de Orleans. În timpul Revoluției
de la 1789 a părăsit Franța cu o mare parte din marea nobilime. A scris peste
80 de cărți: romane, piese de teatru, cărți educative, memorii etc. Toate
aceste cărți au avut o valoare medie fără ca acestea să se ridice la un nivel
care să le permită supraviețuirea în
marea cultură franceză. Cantitatea a învins calitatea.
„Les chevaliers du cygne, ou La
Cour de Chalemagne ” („Cavalerii lebedei sau Curtea lui Carol cel Mare) a
apărut în 1795 în trei volume. Cavalerii lebedei erau numiți astfel după lebăda
însemnul heraldic de pe scut. Madame de
Genlis informează cititorul că a scris această carte în scopul de a ajuta
Franța să iasă din catastrofa Revoluției Franceze. Autoarea a ales curtea lui
Carol cel Mare ca un exemplu de fapte mari efectuate de femei și bărbați din
trecut. „Nu am dorit să restabilesc spiritul cavalerilor, dar am crezut că
generozitatea, umanismul, loialitatea vechilor cavaleri consolidează mai bine o
republică decât principiile lui Marat și Robespierre.” (Prefață la vol. I pag.XVI) Trecutul eroic, ilustrat în cele 1200 de
pagini, servește pentru a ilumina calea prezentului, prin faptele virtuoase
efectuate de mari bărbați și mai ales de mari personalități feminine din
trecut. Lucrarea a avut succes apărând în 6 ediții: 1795, 1797, 1799, 1805,
1811, 1825. În traducere engleză lucrarea a apărut în 1797. În
vremea Războiului Patriotic de salvare a Rusiei
de invazia lui Napoleon (1812) meritul
îi revine Feldmareșalului prinț Mihail Ilarionovici Golnișcev- Kutuzov. Tolstoi
îi asociază acestuia, prin o frumoasă figură de stil, spiritul eroic, de
cavalerism și loialitate, ce se desprinde din lectura cărții „Cavalerii
lebedei” lectură pe care o face eroul însuși în teatrul de război.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)