Industria electrotehnică a continuat să se dezvolte și după 1928. Astfel s-a ajuns în 1937 la o forță motrice de 2261 H.P. și la un personal de 1950 salariați. Producția indigenă acoperă consumul intern de acumulatori și pile electrice între 40-100%, aproape 100% la becuri, dar și de agregate complexe, fire, tuburi de protecție și cabluri electrice. Iată câteva fabrici importante (date din 1937): „Industria Sârmei” S.A.R.- Câmpia Turzii, „Oscar Porzolt” - Cluj, „Fabrica de articole tehnice” S.A.R. -Arad, „Grupul Industriilor Electrice” G.I.E.- București, „Industria Electrică Românească” - București, „Emsa”- Timișoara, „Uzinele Vâlcovici”- București, „Frații Goldenberg” –București, „Industria Română de Cabluri Electrice” S.A.R. –Borsec-Brașov. Industria de becuri a avut în 1935 o producție de 6.000.000 becuri pe an care înseamnă satisfacerea consumului intern, prin cele 5 fabrici: „Uzinele Tehnice”, „Eterna”, „Lumen”, „Electrostar”, „Tungsram”.
Oare acum mai facem becuri?
După:
- Constantin C. Giurescu „Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre” – „Editura pentru literatură” – București 1966;
- „Enciclopedia României” vol III.- „Editura Imprimeria Națională” 1939 – pag.873-880;
-„Anuarul statistic al României 1928” –www. dacoromanica.ro.
|