VASSYLE

miercuri, 11 martie 2015

duminică, 1 martie 2015

MARTIE

Este prima lună de primăvară si o luna a indragostitilor. In vechime 1 martie semnifica si data începerii noului an agricol.

Este numele dat acestei luni de către romani în cinstea zeului razboiului,Marte.

Martisor

Povestea martisorului incepe acum mai bine de 2000 de ani, pe vremea dacilor si a romanilor, dar traditia este mult mai veche. Se spune ca stramosii nostri purtau monede gaurite, atarnate de un fir impletit – colorat in alb si negru.

Banutii erau de aur, argint sau metal obisnuit, indicand cat de bogata sau de saraca era persoana care ii purta. Albul insemna revenirea la viata a naturii si caldura verii, in timp ce negrul semnifica frigul iernii.

Aceste martisoare erau purtate la incheietura mainii sau prinse in piept cu un ac, iar fetele credeau despre ele ca le vor aduce noroc, frumusete si le vor feri de razele arzatoare ale soarelui verii.

Cand copacii infloreau, femeile agatau firul de o ramura, iar cu moneda respectiva cumparau cas, pentru ca tot restul anului pielea lor sa fie alba si moale. In timp, rolul de talisman sau obiect purtator de noroc al martisorului s-a transformat in simbol al iubirii. In acelasi timp, si firul negru a devenit rosu.

Sapaturile arheologice au scos la iveala martisoare cu o vechime de peste 8000 de ani! Sub forma unor pietricele de rau, vopsite in alb si rosu, ele erau insirate pe ata si se purtau la gat.

Culoarea rosie era data de foc, sange si soare – insemnand nasterea si viata, adica femeia. Iar albul era limpezimea apelor, culoarea norilor, zapada rece si pura – semnificand intelepciunea barbatului. Impletirea snurului arata legatura inseparabila dintre cele doua elemente ale vietii.

Traditia banutului este legata, de asemenea, de legenda Babei Dochia, pastorita cu cele sapte cojoace, transformata intr-o stanca. Se spune ca Dochia a gasit intr-o zi o moneda, a gaurit-o, a legat-o de un snur din fire de lana – albe si negre – impletite, purtand-o la gat in semn de noroc.

In traditia romaneasca, de 1 martie se daruia celor dragi un mic talisman legat cu un snur alb-rosu ori pur si simplu snurul bicolor. Martisorul simbolizeaza venirea primaverii, realuarea unui nou ciclu al naturii odata cu reinvierea Dochiei.

Prima referire la martisor din tratatele folclorice a aparut in lucrarea cercetatorului Iordache Golescu, iar profesorul Simion Florea Marian a reluat ideea in cartea “Sarbatorile la romani“, unde se spune ca de 1 martie copiilor li se lega la mana un banut din aur ca sa le poarte noroc si sa fie feriti de vraji.

Amuleta trebuia purtata 12 zile dupa care era prinsa de ramura unui copac. Chiar si acum, daruirea unui martisor persoanei dragi s-a pastrat ca un obicei al romanilor in intreaga tara.

După:https://cersipamantromanesc.wordpress.com/

luni, 23 februarie 2015

ROMÂNIA: PRODUCȚIA DE PIESE TURNATE ÎN 2013

Producția de piese turnate a României

(După: „Revista de Turnătorie” nr. 11-12/2014)

Total piese: 103.038 tone /2013 (cu 11% mai puțin ca în 2012) din care:

- Fontă: 29284 tone din care: 3024 tone Fontă cu grafit nodular și 875 tone Fontă maleabilă; Nr. turnătorii: 40

- Oțel: 15419 tone din care: 8457 tone oțel carbon și 6962 tone oțel aliat; Nr. turnătorii: 39

- Aliaje neferoase: 58335 tone din care: aliaje Cu 4216 tone, aliaje Al 48725 tone ,

aliaje Mg 5050 tone , aliaje Zn 174 tone, alte aliaje 170 tone. Nr. turnătorii: 55

Nr. turnătorii total: 134/ 2013

marți, 10 februarie 2015

În credința populară luna februarie este denumită „Faur” sau „Făurar” care vine de la o tradiție legată de anul agricol. Atunci când iarna este pe sfârșite, meșterii făurari din satele românești pregătesc uneltele de muncă pentru începerea muncilor agricole din primăvară. Astfel de exemplu se ascut sau se înlocuiesc brăzdarele de plug (în fig) sau cuțitele prășitoarelor, hârlețul, coasa, secera sau furca. Luna februarie mai are o particularitate fiind mai scurtă, având 28 de zile sau 29 de zile în anii bisecți. Luna Făurar este deci ciuntită, are o infirmitate prin lipsa unor zile. Se crede că este o referință la zeul Hefaistos și la handicapul său. Hefaistos sau Hephestus, în limba greacă Ηφαιστος, Vulcan în mitologia romană, este zeul focului, al vulcanilor, metalelor, fierarilor, sculptorilor sau meșteșugarilor. Fiul lui Zeus și al Herei, este șchiop, această infirmitate se datorează faptului că la naștere mama sa văzând că este urât, l-a aruncat din Olimp în mare. Hefaistos a fost salvat de Thetis o nimfă și de Eurynome o fiică a oceanului. Acestea l-au crescut până la vârsta de nouă ani, într-o grotă din insula Lemnos unde a învățat meșteșugul de bijutier. Mircea Eliade în „Făurari și alchimiști”(editura „Humanitas”, București, 2008) scria: „Făurarul este principalul agent de difuzare a mitologiilor, riturilor și misterelor metalurgice.” „Cu privire la miturile despre originea metalelor, vom întâlni complexe mitico-rituale cuprinzând noțiunea de geneză prin sacrificiul sau auto-sacrificiul unui zeu, raporturile între mistica agricolă, metalurgie și alchimie.”

Plug cu tracțiune animală , de la începutul secolului al XX-lea. Se mai utilizează și astăzi în agricultura de subzistență.

miercuri, 31 decembrie 2014

LA MULȚI ANI 2015!

Tuturor cititorilor acestui blog:

CITATE NICOLAE IORGA

"Poporul nostru a crezut că dracul, fiind bărbat, nu poate fi destul de rău.

Şi atunci a creat pe mama dracului!"

"Numai întoarcerea noastră către trecut ne dă forţa faptelor de azi."

" Profesor îţi este orice om de la care poţi să înveţi ceva."

"Lemn bun, lemn rău - aceeaşi cenuşă. Dar nu aceeaşi flacără."

"Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului."

"Natura îţi dă zilnic exemplul de a trăi."

" Viteazul priveşte pericolul, cutezătorul îl caută, nebunul nu-l vede."

ISTORIA ŞI INGINERIA METALELOR

„Istoria sa îşi are originea în primele etape ale civilizaţiei umane, se pierde în tradiţiile sale mitologice ea nu-şi arată originea decât prin povestiri vagi şi obscure. De când metalele au fost cunoscute de către om printr-o descoperire întâmplătoare, dar fără îndoială, solicitat de nevoi dar şi de curiozitate el a făcut rapid progrese în tratamentul acestor materiale.

Miturile şi Biblia ne-au arătat în egală măsură forjori şi turnători: Brăzdarul de plug nu este în acest sens decât o grosieră imagine a lui Dumnezeu întipărită în metal”

La greci unde toate invenţiile utile se leagă de teogonie, nu este surprinzător să găseşti o doctrină religioasă fondată pe originea şi utilizarea metalelor, la fel cum există o doctrină religioasă fondată pe cultura grâului. Metalele nu pot fi un instrument de civilizaţie la fel de eficace ca şi grâul? Este pământul însuşi, este Rhea la care grecii raportează această binefacere din cea mai îndepărtată antichitate, ei stabilesc în Frigia un cult în onoarea acestei zeiţe „doică a metalelor”

Dr. J. Percy: „Tratat complet de metalurgie” Introducere Volum I - Paris 1864

"Ingineria .. este o mare profesiune. Este fascinaţia de a vedea cum o mare plăsmuire a imaginaţiei se transformă cu ajutorul ştiinţei într-un plan pe hârtie. Ca apoi, să se materializeze în piatră, metal sau energie. Ca apoi să creeze locuri de muncă şi locuinţe pentru oameni. Ca apoi să ducă la creşterea standardului de viaţă şi la sporirea confortului. Acesta este înaltul privilegiu al inginerului."

Herbert Hoover (1874 – 1964) Inginer minier

Preşedinte al SUA in perioada 1929 – 1933.

ION GHICA „SCRISORI CĂTRE VASILE ALECSANDRI”

„Când am început a înţelege cele ce se petrec în lume, intrase de curând în cursul timpului un secol nou, secolul al XIX-lea, secol mare şi luminos între toate, menit a schimba faţa lucrurilor pe pământ, de la apus la răsărit; secol care a adus cu dânsul o civilizaţiune cu totul şi cu totul nouă, nebănuită şi nevisată de timpii anteriori; civilizaţiune ieşită din descoperirile ştiinţifice datorite geniului omenesc, care a dat râurilor, mărilor şi oceanelor vapoarele, a înzestrat continentele cu drumuri-de-fier, a luminat pământul cu gaz şi cu scânteia electrică, ne-a dăruit telegrafia, telefonia şi fotografia; prin mecanică şi prin chimie a transformat toate artele şi măiestriile, a însutit şi înmiit producţiunea şi a rădicat pe om din robie şi din apăsare la egalitate şi libertate; a văzut renăscând ca din cenuşe state nouă ca Grecia, ca Belgia, România, Serbia şi Bulgaria. Secolul acesta a văzut la lucru atâţia oameni de geniu, cari s-au ilustrat în ştiinţe, în arte şi în litere, pe Humboldt, pe Cuvier şi pe Arago; pe Goethe, pe Byron şi pe Victor Hugo; pe Beethoven, pe Meyerbeer, pe Rossini şi pe Wagner; pe Watt, pe Franklin şi pe Pasteur.

Pe la anul 1821 tunul încetase d-a răsuna în Europa; el îşi produsese efectul: deşteptase naţionalităţile, una câte una, din amorţeala în care erau căzute de secoli, şi România scăpa din ghearele fanarioţilor.”