duminică, 1 martie 2015

MĂRȚIȘOR

MARTIE 

  

 Este prima lună de primăvară si o luna a indragostitilor. In vechime 1 martie semnifica si data începerii noului an agricol. 

Este numele dat acestei luni de către romani în cinstea zeului razboiului,Marte.

 

Martisor  


Povestea martisorului incepe acum mai bine de 2000 de ani, pe vremea dacilor si a romanilor, dar traditia este mult mai veche. Se spune ca stramosii nostri purtau monede gaurite, atarnate de un fir impletit – colorat in alb si negru.

Banutii erau de aur, argint sau metal obisnuit, indicand cat de bogata sau de saraca era persoana care ii purta. Albul insemna revenirea la viata a naturii si caldura verii, in timp ce negrul semnifica frigul iernii.

Aceste martisoare erau purtate la incheietura mainii sau prinse in piept cu un ac, iar fetele credeau despre ele ca le vor aduce noroc, frumusete si le vor feri de razele arzatoare ale soarelui verii.

Cand copacii infloreau, femeile agatau firul de o ramura, iar cu moneda respectiva cumparau cas, pentru ca tot restul anului pielea lor sa fie alba si moale. In timp, rolul de talisman sau obiect purtator de noroc al martisorului s-a transformat in simbol al iubirii. In acelasi timp, si firul negru a devenit rosu.

Sapaturile arheologice au scos la iveala martisoare cu o vechime de peste 8000 de ani! Sub forma unor pietricele de rau, vopsite in alb si rosu, ele erau insirate pe ata si se purtau la gat.

Culoarea rosie era data de foc, sange si soare – insemnand nasterea si viata, adica femeia. Iar albul era limpezimea apelor, culoarea norilor, zapada rece si pura – semnificand intelepciunea barbatului. Impletirea snurului arata legatura inseparabila dintre cele doua elemente ale vietii.

Traditia banutului este legata, de asemenea, de legenda Babei Dochia, pastorita cu cele sapte cojoace, transformata intr-o stanca. Se spune ca Dochia a gasit intr-o zi o moneda, a gaurit-o, a legat-o de un snur din fire de lana – albe si negre – impletite, purtand-o la gat in semn de noroc. 






 In traditia romaneasca, de 1 martie se daruia celor dragi un mic talisman legat cu un snur alb-rosu ori pur si simplu snurul bicolor. Martisorul simbolizeaza venirea primaverii, realuarea unui nou ciclu al naturii odata cu reinvierea Dochiei.

Prima referire la martisor din tratatele folclorice a aparut in lucrarea cercetatorului Iordache Golescu, iar profesorul Simion Florea Marian a reluat ideea in cartea “Sarbatorile la romani“, unde se spune ca de 1 martie copiilor li se lega la mana un banut din aur ca sa le poarte noroc si sa fie feriti de vraji.

Amuleta trebuia purtata 12 zile dupa care era prinsa de ramura unui copac. Chiar si acum, daruirea unui martisor persoanei dragi s-a pastrat ca un obicei al romanilor in intreaga  tara.


 După:https://cersipamantromanesc.wordpress.com/

luni, 23 februarie 2015

ROMÂNIA: PRODUCȚIA DE PIESE TURNATE ÎN 2013

Producția de piese turnate a României
(După: „Revista de Turnătorie” nr. 11-12/2014)

Total piese: 103.038 tone /2013 (cu 11% mai puțin ca în 2012) din care:
- Fontă: 29284 tone  din care: 3024 tone Fontă cu grafit nodular și 875 tone Fontă maleabilă; Nr. turnătorii: 40
- Oțel: 15419 tone din care: 8457 tone oțel carbon și 6962 tone  oțel aliat; Nr. turnătorii: 39
- Aliaje neferoase: 58335 tone din care: aliaje Cu 4216 tone, aliaje Al 48725 tone ,
aliaje Mg 5050 tone , aliaje Zn 174 tone, alte aliaje 170 tone. Nr. turnătorii: 55

Nr. turnătorii total: 134/ 2013

marți, 10 februarie 2015

FAURAR (FEBRUARIE)

În credința populară luna februarie este denumită „Faur” sau „Făurar” care vine de la o tradiție legată de anul agricol. Atunci când iarna este pe sfârșite, meșterii făurari din satele românești pregătesc uneltele de muncă pentru începerea muncilor agricole din primăvară. Astfel de exemplu se ascut sau se înlocuiesc brăzdarele de plug (în fig) sau cuțitele prășitoarelor, hârlețul, coasa, secera sau furca. Luna februarie mai are o particularitate fiind mai scurtă, având 28 de zile sau 29 de zile în anii bisecți. Luna Făurar este deci ciuntită, are o infirmitate prin lipsa unor zile. Se crede că este o referință la zeul Hefaistos și la handicapul său.   Hefaistos sau Hephestus, în limba greacă Ηφαιστος, Vulcan în mitologia romană, este zeul focului, al vulcanilor, metalelor,  fierarilor, sculptorilor sau meșteșugarilor.  Fiul lui Zeus și al Herei, este șchiop, această infirmitate se datorează faptului că la naștere mama sa văzând că este urât, l-a aruncat din Olimp în mare. Hefaistos a fost salvat de Thetis o nimfă  și de Eurynome o fiică a oceanului. Acestea l-au crescut până la vârsta de nouă ani, într-o grotă din insula Lemnos unde a învățat meșteșugul de bijutier.    Mircea Eliade în „Făurari și alchimiști”(editura „Humanitas”, București, 2008) scria: „Făurarul este principalul agent de difuzare a mitologiilor, riturilor și misterelor metalurgice.” „Cu privire la miturile despre originea metalelor, vom întâlni complexe mitico-rituale cuprinzând noțiunea de geneză prin sacrificiul sau auto-sacrificiul unui zeu, raporturile între mistica agricolă, metalurgie și alchimie.”   


Plug cu tracțiune animală , de la începutul secolului  al XX-lea. Se mai utilizează și astăzi în agricultura de subzistență.                                                                       

duminică, 23 noiembrie 2014

Prof.emerit. univ. dr. ing. LAURENTIE SOFRONI la aniversarea de 86 ani




Astăzi 23 noiembrie stimatul meu profesor Laurentie Sofroni împlinește vârsta de 86 ani.
Cred că sunt în asentimentul tuturor colegilor mei să-i urăm venerabilului nostru profesor, de la Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor, „La mulți și fericiți ani!” La această vârstă nu se lasă doborât de numărul anilor, este veșnic activ conducând în calitate de director „Revista de Turnătorie” revista „Asociației Tehnice de Turnătorie din România (ATTR), cu 6 apariții pe an, în condiții grafice excelente, cu multe poze și diagrame color, deși este o revistă tehnică, are un aspect care o apropie de revistele de Modă. 
Eu un umil cercetător științific, en retraite, colaborez cu regularitate la revistă prin articole care să ajute noile generații de studenți și tineri specialiști în domeniu.
Iată biografia ilustrului profesor Membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România așa cum este prezentată pe siteul aceste instituții.

Academia de Stiinte Tehnice din Romania


  • MEMBRU TITULAR
  •      Stiinta si ingineria materialelor
Laurentiu Sofroni, n.23 noiembrie 1928, com. Frătăuţii-Vechi, jud. Suceava. 

Şcoli absolvite : Univ.Politehnica Bucureşti (IPB)-Fac.de Metalurgie (1951),Institutul Politehnic Kiev-Ucraina,specialitatea Turnarea Metalelor,Doctorat (1952 -1955).

Pregătire didactică şi pedagogică : 1951-Inginer la Combinatul Siderurgic Hunedoara,1952-1955,Doctorat,1956-1961 este asistent la IPB-Fac.Metalurgie,1956-1964 şef laborator la Centrul de Cercetări metalurgice al Academiei Române,1961-1965 este lector la IPB-Fac.Metalurgie,1964-1968 este şef de secţie la Institutul de Cercetări Metalurgice Buc.,1965-1972 este conferenţiar la IPB-Fac.Metalurgie,1972-până în prezent este profesor la IPB-Fac. de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor.

Activitate ştiinţifică şi tehnică: Cursuri şi monografii-21,Articole în ţară şi străinătate-235,Comunicări ştiinţifice la congrese internaţionale (Paris, Belgrad, Moscova, Varşovia, Praga) şi la conferinţe de specialitate organizate în ţară, Invenţii-83.

Laureat al premiului Ministerului Educaţiei Naţionale (1965) şi al premiilor Aurel Vlaicu,ale Academiei Române (1975 şi 1972).Este membru al Senatului IPB (1967-1971) şi al Universităţii din Galaţi (1984-19988).

Limbi străine cunoscute: franceza, rusa, germana, engleza, ucrainiana.

Alte activităţi: Redactor şef adjunct al revistei Studii şi Cercetări Metalurgice a Academiei Române (1958-1964),Consilier la CNST (1964-1970),Director al revistei Metalurgia(1994). Director Revista de Turnătorie (de la înființare 1994)
Preşedinte al Asociaţiei Tehnice de Turnătorie din România(1990-1995), Membru AGIR.