
„Ce nevoie avem, mi-am zis, să căutăm aiurea ceea ce n-am fost în stare să găsim în noi înşine? Şi ce rost are să ne imaginăm paradise pierdute când o seară normală ne-ar putea, cu puţin noroc, dărui mai mult decât o iluzie? Printre palmieri sau printre sălcii speranţa are aceiaşi culoare.” OCTAVIAN PALER
miercuri, 14 august 2013
vineri, 2 august 2013
LIMBA ROMÂNĂ
"Sarmana limba romaneasca!
Nu mai este cum ar fi trebuit sa fie, o planta cultivata! A ajuns o
buruiana salbatica!... Multe vanturi au batut-o! Odata o batea vantul
frantuzesc; apoi o bate vantul nemtesc: noroc ca mai are radacini
adanci, altminteri i s-ar starpi soiul. Si ar fi pacat de ea fiindca
(nu ca o laud eu), ingrijita, cu flori frumoase si ce rod sanatos ar da
aceasta voinica buruiana dispretuita, cu care de veacuri s-a hranit
sufletul unui intreg neam de oameni! Care cum se scoala astazi o
calca-n picioare si, drept ingrijire, chip si seama, si spre pastrare, o
oparesc cu cerneala de scris si de tipar; si ea rabda, tinandu-si
ascunsa puterea de viata in radacinile-i adanci, cat si-o mai putea-o
tine si acolo; caci si acolo a-nceput s-o prigoneasca si s-o ajunga
soarta rea prin asa-numitele "metode moderne".
ION LUCA CARAGIALE
După:https://www.facebook.com/pages/Gramatica-NE-Omoara/148582968503857
ION LUCA CARAGIALE
După:https://www.facebook.com/pages/Gramatica-NE-Omoara/148582968503857
sâmbătă, 13 iulie 2013
luni, 8 iulie 2013
marți, 2 iulie 2013
SFÂNTUL VOIEVOD ȘTEFAN cel MARE (III)
VASILE ALECSANDRI
„Imn lui Ştefan cel Mare”
cântat la serbarea junimii academice dată în
memoria acestui domn la mănăstirea Putna,
în 15/27 august 1871.
La poalele Carpaţilor,
Sub vechiul tău mormânt,
Dormi, erou al românilor,
O! Ştefan, erou sfânt!
Ca sentinele falnice
Carpaţii te păzesc
Şi de sublima-ţi glorie
Cu secolii şoptesc.
Când tremurau popoarele
Sub aprigii păgâni,
Tu le-apărai cu braţele
Vitejilor români.
Cu drag privindu-ţi patria
Şi moartea cu dispreţ,
Măreţ în sânul luptelor,
Şi-n pace-ai fost măreţ.
În cer apune soarele
Stingând razele lui,
Dar într-a noastre suflete
În veci tu nu apui!
Prin negura trecutului,
O! soare-nvingător.
Lumini cu raze splendide,
Prezent şi viitor.
În timpul vitejiilor,
Cuprins de-un sacru dor,
Visai unirea Daciei
Cu-o turmă ş-un păstor;
O! mare umbră-eroică,
Priveşte visul tău:
Uniţi suntem în cugete,
Uniţi în Dumnezeu.
În poalele Carpaţilor,
La vechiul tău mormânt,
Toţi în genunchi, o! Ştefane,
Depunem jurământ:
"Un gând s-avem în numele
Românului popor,
Aprinşi de-amorul gloriei
Ş-al patriei amor!"
După: http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/imnstefan.php
„Imn lui Ştefan cel Mare”
cântat la serbarea junimii academice dată în
memoria acestui domn la mănăstirea Putna,
în 15/27 august 1871.
La poalele Carpaţilor,
Sub vechiul tău mormânt,
Dormi, erou al românilor,
O! Ştefan, erou sfânt!
Ca sentinele falnice
Carpaţii te păzesc
Şi de sublima-ţi glorie
Cu secolii şoptesc.
Când tremurau popoarele
Sub aprigii păgâni,
Tu le-apărai cu braţele
Vitejilor români.
Cu drag privindu-ţi patria
Şi moartea cu dispreţ,
Măreţ în sânul luptelor,
Şi-n pace-ai fost măreţ.
În cer apune soarele
Stingând razele lui,
Dar într-a noastre suflete
În veci tu nu apui!
Prin negura trecutului,
O! soare-nvingător.
Lumini cu raze splendide,
Prezent şi viitor.
În timpul vitejiilor,
Cuprins de-un sacru dor,
Visai unirea Daciei
Cu-o turmă ş-un păstor;
O! mare umbră-eroică,
Priveşte visul tău:
Uniţi suntem în cugete,
Uniţi în Dumnezeu.
În poalele Carpaţilor,
La vechiul tău mormânt,
Toţi în genunchi, o! Ştefane,
Depunem jurământ:
"Un gând s-avem în numele
Românului popor,
Aprinşi de-amorul gloriei
Ş-al patriei amor!"
După: http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/imnstefan.php
sâmbătă, 15 iunie 2013
MIHAI EMINESCU
POEZIA LUI EMINESCU
de Alexandru Vlahuță
Tot mai citesc măiastra-ți carte,
Deși ți-o știu pe dinafară:
Parcă urmând șirul de slove,
Ce-a tale gânduri seamănară,
Mă duc tot mai afund cu mintea
În lumile de frumuseți,
Ce-au izvorât, eterni luceferi,
Din noaptea tristei tale vieți...
Și te-nțeleg te simț aproape:
Cu-aceeași suferință-n față,
Cu ochii gânditori și galeși,
Satul de trudnica-ți viață.
A, nu mă mir că ți se dete
O zodie atât de tristă,
Că, zbuciumat de-atâtea patimi,
Râvnești pe cei ce nu există,
Și că potop de negre gânduri
Se strâng și ți se zbat sub frunte:
Pe veci întunecații nouri
Sunt frații vârfului de munte!
O, dacă geniul, ce scoase,
Că din adâncul unei mari,
Din fundul inimii zdrobite,
Comoara asta de cântări,
Nu te-ar fi ars zvâcnindu-ți tâmpla
De flăcările năbușite,
Ce-ți luminau ale gândirii
Împărații nețărmurite,
Și de-ar fi fost lăsat prin lume
Să treci că orice om de rând,
Ce lesne-ai fi pus frâu durerii
Și răzvrătitului tău gând!
Și cât de fără de pasare
Ai fi privit atunci la toate
Mizeriile-n cari lumea
Ursită-i pururea să-noate!
Dar ți-a fost dat să fii deasupra
Acestor inimi seci și strimte.
Și tu să-nduri toată durerea
Pe care lumea n-o mai simte.
Să plângi tu plânsul tuturora...
Din zbuciumul eternei lupte.
Să smulgi fulgerătoare versuri,
Bucăți din inima ta rupte...
S-aprinzi în bolta vremii aștri
Din zborul tristului tău gând...
Văpaie!... Ce-o să-i pese lumii
Că tu te mistui luminând?
După:http://poezii.ro-versuri.ro/Lui-Eminescu-poezie-Alexandru-Vlahuta.html
Abonați-vă la:
Postări (Atom)























