miercuri, 24 noiembrie 2010

CARTE VECHE: MARIA REGINA ROMÂNIEI: « ȚARA MEA » (II)

În prefața lucrării Regina mărturisea: „Această carte a fost scrisă la epoce deosebite. Partea întâia a văzut lumina într' un ceas când simțeam că răsboiul se apropia de hotarele noastre…..”
„România e puțin cunoscută marii Împărății de peste mări, și doriam să fie condeiul mieu acela care va vădi unele din frumusețile ei țerii mele de naștere. Cu intenție nu am pomenit în volumul întâiu nume, cu intenție am trecut atât de repede dela una la alta, căutând ca în cât mai puține cuvinte să vrăjesc atmosfera șesurilor noastre întinse, a nesfârșitelor noastre drumuri prăfoase, a munților și pădurilor noastre, a satelor noastre smerite, a pitorescelor noastre biserici și a pașnicelor noastre mănăstiri, a lunilor noastre de căldură și de frig. Mai voiam și aceia: să fac a se cunoaște sufletul, de o melancolie stranie, a poporului nostru.” „Într' un timp cu deosebit a fost scrisă partea a doua. Grozava depresiune a înfrângerii și a retragerii, zăcea ca o povară asupra noastră a tuturora. Trei sferturi din țara noastră ni fuseseră smulse; ca o ceată de oi pierdute fuseserăm goniți din adăposturile noastre. Simțind cât de desnădăjduit era năcazul poporului meu, întrebaiu pe profesorul Iorga ce pot face pentru sufletele lor în acest ceas de întunerec. «Descrieți-le locurile pe care le-au pierdut» i-a fost răspunsul. «Ați scris o carte pentru țara nașterii Voastre; acum e vremea să scrieți una pentru țara a cărei nenorocire o împărțiți». Îndemnată de cuvintele cuiva care credea că aș putea să mișc inimile oamenilor cu condeiul meu, am făcut o a doua serie de schițe, și le-am făcut la un ceas când toți râvniau să-și amintească, să spere…” „Dar presentul sigur e al nostru; viitorul zace în mâinile lui Dumnezeu.”
Încă din primele rânduri ale cărții Regina mărturisește:
„Regina unei țeri mici!”
„Înseamnă muncă și griji și nădejde și multă trudă pentru slabă ispravă. Dar larg e câmpul, și, dacă inima are voie bună, mare e opera.”
„Țara aceasta e mică, e nouă, dar e o țară care mi-e dragă.”
„Odată eram pentru acest popor o străină; acum sunt una dintre ei, și, pentru că vin de atât de departe, am fost mult în stare să-i văd cu însușirile lor bune și cu neajunsurile lor. Țara lor e o țară rodnică, o țară de întinse șesuri, de grâu învălurat, de codri adânci, de stâncoși munți, de râuri care în primăvară vuiesc de ape spumegate și care vara nu sunt decât leneșe șuviți de apă pierdute între pietre.”
„Legătură intră Răsărit și Apus.”
„Douăzeci și trei de ani am cheltuit până acum în această țară, fiecare zi aducând bucuria ei sau năcazul ei, lumina ei sau umbra ei; cu fiecare an interesul mieu pentru dânsa s'a făcut mai vast și înțelegerea mea s'a adâncit; am ajuns să știu unde era nevoie de mine ca să ajut.”
„Îmi trebuie numai să vorbesc de sufletul ei, de atmosfera ei, de țeranii și ostașii ei, de lucruri care m'au făcut să iubesc țara aceasta, care au făcut ca inima mea să bată odată cu inima ei.”
(va urma)

marți, 16 noiembrie 2010

CARTE VECHE: MARIA REGINA ROMÂNIEI: « ȚARA MEA » (I)

Majestatea Sa Maria, Regină a României, Principesă a Romaniei, Principesă de Edinburg și de Saxa Coburg și Gotha, născută Marie Alexandra Victoria, din Casa de Saxa-Coburg și Gotha (n. 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Kent, Anglia — d. 18 iulie 1938, Sinaia, Regatul României), a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, consoarta regelui Ferdinand și regină a României. A fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii Regina Maria a României s-a născut la Eastwell Park în Kent, și a fost inițial Principesă de Edinburg. A fost fiica ducelui Alfred de Saxa Coburg și Gotha, cel de al doilea fiu al Reginei Victoria, mama sa a fost Marea Ducesă Maria Alexandrovna, unica fiică a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. În consecință, Prințesa Maria este nepoata Regelui Edward al VII-lea și verișoara primară a Țarului Nicolae al II-lea și a Regelui George al V-lea.
Regina Maria a fost supranumită de popor "Mama răniților", "Regina-soldat", pentru atitudinea ei bravă din timpul Primului Război Mondial.
Regina Maria a iubit arta, poezia și filosofia. Ea a continuat tradiția Reginei Elisabeta de susținere a acestora. A scris foarte mult.
Iată opera sa literară:
 The Lily of Life, Crinul Vieții, 1912
 The Dreamer of dreams, Visătorul de vise, 1912
 Ilderim, 1915
 Patru anotimpuri, 1915
 Povestea unei inimi, 1915
 Why? A Story of Great Longing, Povestea unui dor nestins, 1915
 The Stealers of Night, 1916, Londra
 Regina cea rea, 1918
 The Story of Naughty Kildeen, Povestea neastâmpăratei Kildeen, 1917
 O poveste de la Sfântul Munte, 1917
My country, Țara mea, 1919
 Minola, 1918
 Gânduri și icoane din timpul războiului, Sibiu, 1919
 Peeping Pansy, Londra, 1920
 The Queen s of Romania Fairy Book, Cartea de basme a reginei României, 1923
 The Voice on the Mountain, Glasul de pe munte, 1923
 The Lost Princess, Londra, 1924
 Înainte și după războiu, 1925
 The Magic Doll of Romania, New York, 1929
 Lulaloo, 1929
 Casele mele de vis, 1930
 Copila cu ochi albaștri, 1930
 Crowned Queens, Regine încoronate, 1930
 Stella Maris, 193
 The Story of My Life, Povestea vieții mele, 1934, ed. A II. A,
Ed.Eminescu 1991.
Dintre aceste lucrări mă voi referi la „Țara mea” lucrare scrisă în limba engleză, apărută în 1919 în traducera lui Nicolae Iorga.(va urma)
După:

luni, 1 noiembrie 2010

Yves Montand à l´Olympia - ”Les Feuilles Mortes”


+


Versurile acestei melodii celebre aparțin lui Jacques Prévert (1900-1977), un poet francez şi scenarist. Muzica aparține compozitorului Joseph Kosma (1905- 1969).

vineri, 29 octombrie 2010

CARTE VECHE: " LES PENSÉES D’UNE REINE " (IV)

Iată câteva din gândurile acestei strălucite regine şi promovatoare a feminismului în societatea patriarhală a României din epoca sa:
„Femeia trebuie să sufere în dragoste, să pătimească pentru naştere, să împărtăşească grijile voastre, să conducă casa voastră, să ridice familia, să fie drăguţă şi amabilă mai presus de gura lumii. Ce spuneţi acum de slăbiciunea sa ?”
„Când se dăruieşte femeia crede că pentru a crea o lume, iar bărbatul a crezut că a primit o jucărie, femeia crede că a dat o veşnicie, bărbatul crede că a acceptat plăcerea de o clipă.”
„Poate fi marea sensibilitate a femeilor provenită din magnetismul crescut în sistemul lor. Ele sunt busole vii orientate spre pol, dar abaterile sunt frecvente.”
„Femeia de lume rămâne cu dificultate femeia soţului său”
„Cochetăria nu este întotdeauna o momeală; ea este uneori un scut”
„În ştiinţă, femeile sunt adesea obişnuite să fie desconsiderate, căci ele se tem de savanţii care le apreciază.”
„Femeile sunt înclinate să judece după un singur exemplu pe care îl generalizează; aceasta este ceea ce de multe ori le face pasionante.”
„Se găsesc femei nedrepte, pentru că ele sunt impresionabile; însă impresiile lor sunt adesea mai drepte decât judecata. Aceasta este istoria juriului şi a judecătorilor.”
„O femeie nefericită este o floare expusă în vânt; ea rămâne mult timp la buton, însă când ea ar trebui să înflorească, se estompează.”
„O femeie neînţeleasă este o femeie care nu înţelege pe alţii”
„Pentru că bărbaţilor le lipseşte simţul artistic atunci femeile se machiază; dacă ei vor înţelege pitorescul, pudra va dispare.”
„Bărbatul distruge cu coarnele ca un taur sau cu labele ca ursul; femeia cu dinţii precum şoarecii, sau prin strangulare, ca şarpele.”
„Bărbaţii studiază femeia, precum studiază barometrul, ei nu înţeleg niciodată ziua următoare.”
„Egoismul bărbaţilor a făcut legi mai severe pentru femei, fără să se îndoiască că, prin asta, ei se ridică deasupra lor.”
„Adesea virtutea unei femei trebuie să fie foarte mare, pentru că ea trebuie să sufere pentru doi.”


După:
- "Les pensées d’une reine"- Paris - 1882-http:// www.bnf.fr.;
- http://femeiasecolului21.ro/regina-elisabeta-a-romaniei;
- http://www.tkinter.smig.net/CarmenSylva/Gallery.

CARTE VECHE: " LES PENSÉES D’UNE REINE" (III)

Elisabeta a Romaniei, Principesă de Wied – pe numele său complet Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied – (n. 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania – d. 18 februarie 1916, Curtea de Argeş) este numele sub care a mai fost cunoscută Regina Elisabeta a României, întâia regină a României, soţia lui Carol I Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege român al dinastei Hohenzollern, a fost o patroană a artelor, fondatoare a unor instituţii caritabile, poet, eseist, scriitor. Este, de asemenea, cunoscută sub numele de Principesa Elisabeth von Wied, ca patroană a artelor purta pseudonimulCarmen Sylva, iar ca fondatoare de instituţii caritabile a fost supranumită de oamenii din popor Mama răniţilor.
S-a născut pe 29 decembrie 1843 în castelul Monrepos din Neuwied (astăzi în unul din cele 16 state federale ale Germaniei, Rheinland-Pfalz) pe Rin şi a murit pe data de 2 martie 1916 în Bucureşti. Mormântul său se găseşte la Mănăstirea Curtea de Argeş, unde sunt îngropaţi toţi Regii României.
Elisabeta era fiica lui Hermann, prinţ de Wied. În 1869 Principesa Elisabeta de Wied se căsătoreşte cu Domnitorul Carol I al României, devenind astfel prima regină a României.
Prinţesa Elisabeta von Wied a venit în România în 1869, la vârsta de 26 de ani, pentru a se căsători cu Karl von Hohenzollern, care a guverant sub numele regal de Carol I de România. În acea vreme Principalitatea era sub tutela Imperiului Otoman. După Războiul de Independenţă din 1877 şi Tratatul de la Berlin (1878), România a fost recunoscută ca regat în 1881 şi Elisabeta a devenit prima Regină de România.
A făcut o datorie din a încuraja tinerii talentaţi să studieze prin intermediul unui program de burse. Regina şi-a făcut un anturaj de artişti în devenire cum ar fi George Enescu sau Elena Văcărescu şi a sprijinit financiar pictorul Nicolae Grigorescu şi poetul Vasile Alecsandri.
Elisabeta a ştiut şi beneficiul major al turismului într-o ţară care nu era încă în circuitul turistic internaţional. A iniţiat în acest domeniu o campanie vioaie de publicitate pentru a-şi face cunoscută în străinătate ţara sa adoptivă. Trenul Orient Express făcea o haltă la Sinaia şi călătorii erau găzduiţi la castelul regal.
Ca parte a aceleaşi campanii, România a participat la Expoziţia Universală de la Paris în anii 1867, 1889 şi 1900 cu multe articole lucrate tradiţional de femei, cum ar fi broderii şi tapiţerii, iar în 1912, regina a organizat la Berlin expoziţia Die Frau im Kunst und Beruf (Femeia în artă şi meşteşuguri).
Talentul său lingvistic desăvârşit, a ajutat-o să publice diverse opere în limbile franceză, germană şi engleză sub pseudonimul Carmen Sylva, prin lucrările sale făcând cunoscută în străinătate România; astfel a atras atenţia lui Pierre Loti şi Mark Twain, care evocând-o a spus despre ea: “Acea prinţesă şi poetă germană încântătoare, adorabilă, îşi aduce aminte că florile codrului şi câmpiile “i-au vorbit”".
A scris enorm, peste o mie de poezii, nouzeci de nuvele strânse în patru volume antologice, treizeci de opere dramatice şi patru romane. A scris în limba germană, uneori chiar cu caractere gotice. Opera ei a fost transpusă în limba română de Mihai Eminescu, George Coşbuc, Mite Kremnitz sau Adrian Maniu. Se poate menţiona ca un fapt divers că s-a afirmat adesea că poemul "Pestre vârfuri" al lui Mihai Eminescu ar fi doar versiunea modificată în limba română a unui poem scris în limba germană de poeta Carmen Sylva. (Cântecul pădurii-lat.)
Iată principalele sale lucrări:
• Poezii româneşti
• Pelerinajul Dunării (1882)
• Cugetările unei regine (1882)
• O rugăciune (1883)
• Din două lumi (1884)
• Schiţe (1882)
• Printre veacuri (1885), dedicat lui Vasile Alecsandri
• Astra (1882), roman scris în colaborare cu Mite Kremnitz
• Bate la uşă (1887)
• Poşta militară (1887), în colaborare cu Mite Kremnitz, Bonn, 1887
• La voia întâmplării (1888), în colaborare cu Mite Kremnitz
• Poveştile Peleşului (1882)
• Robia Peleşului (1888)
• Răzbunarea şi alte novele (1888)
• Deficit (1890), Bonn
• Rinul meu (1894)
• Vârful cu dor, dramă lirică scrisă în colaborare cu poetul Mihai Eminescu
• Cuibul meu
• Cântece din valea Dâmboviţei
• Cugetările unei regine
• Cântecele mării
A tradus în limba germană multe din operele lui Vasile Alecsandri, de care era legată printr-o puternică prietenie literară.
(va urma)


După:
- "Les pensées d’une reine"- Paris - 1882-http:// www.bnf.fr.;
- http://femeiasecolului21.ro/regina-elisabeta-a-romaniei;
- http://www.tkinter.smig.net/CarmenSylva/Gallery.

joi, 28 octombrie 2010

CARTE VECHE: " LES PENSÉES D’UNE REINE" (II)

Iată ce spune editorul despre geneza acestei cărţi:
„Am auzit vorbindu-se despre poeziile scrise de Carmen Sylva,însă îmi exprimam regretul de a nu le putea înţelege, când cineva din anturajul reginei mi-a spus:
-Majestatea sa scrie foarte bine în franceză: cereţi să vedeţi albumul său!
Am făcut cererea. A trebuit să insist pentru a înfrânge marea modestie cu care se apăra întotdeauna. Eram perfect decis să găsesc excelent ceea ce voiam să citesc; însă după ce am parcurs o pagină sau două, mirarea şi admiraţia mea au fost atât de sincere, încât le-am tradus printr-o mărturisire a primelor mele decizii de a o complimenta, de a cere cu demnitate să-mi permită critici. Această permisie mi-a fost acordată. Am primit la Paris o copie a manuscrisului. Ce să critic? Nimic, aproape nimic. Mai degrabă de a alege dintr-o abundenţă ceea ce a făcut publicarea dificilă. Am fost puternic impresionat, iar cititorul asemenea mie, de sensul exact al cuvintelor.”
Iată câteva gânduri ale reginei despre om:
„Capul omului este o cutie cu surprize. Ea închide spirite bune şi rele, servită şi apărată de ochi şi urechi, trădată de gură.”
„Studiaţi corpul uman; sufletul nu este departe”
„Onoarea bărbatului poartă armură şi buzdugan; onoarea femeii nu are decât adieri şi parfumuri.”
„Nu este suficient să observi oamenii; trebuie să-i simţi în inima lor.”
(va urma)

Regina în sera sa



După:
- "Les pensées d’une reine"- Paris - 1882-http:// www.bnf.fr.;
- http://femeiasecolului21.ro/regina-elisabeta-a-romaniei;
- http://www.tkinter.smig.net/CarmenSylva/Gallery.

vineri, 22 octombrie 2010

CARTE VECHE: « LES PENSÉES D’UNE REINE » (I)


În 1882 apare la Paris lucrarea « Les pensées d’une reine » cu o prefaţă de Louis Ulbach.
( http:// www.bnf.fr.)
În carte sunt prezentate câteva gânduri ale reginei Elisabeta a României (1843 -1916) soţia regelui Carol I. Louis Ulbach numit Ferragus s-a născut în Troyes (Dawn) 07 martie 1822 şi a decedat la Paris 16 aprilie 1889, a fost un jurnalist, romancier şi dramaturg francez. A colaborat cu Lamartine şi este apreciat de o mare personalitate a timpului Victor Hugo, care îl îndeamnă să scrie. În 1888 face o călătorie în mai multe ţări din Europa printre care şi România. Acest voiaj este descris în lucrarea : « Csárdás, note şi impresiile unui francez în Austria, Ungaria, România, Anglia, Italia, Elveţia, Belgia, Olanda, Franţa »
Acesta mărturiseşte acesta în prefaţa lucrării « Les pensées d’une reine »:
„Iată gândurile unei femei, ale unei regine; sunt tentat să spun ale unei minunate femei, ale unei regine adevărate, atât de graţioasă şi având plenitudinea sentimentului unei intense feminităţi, atât de melancolică, de o bunătate activă, dar fără iluzii şi eşecuri, de o mare şi simplă demnitate dar şi, afirmând raţiunea şi virtuţile regale…. Eu nu cred că abuzez afirmând că se poate găsi în reflexiile reginei Elisabeta a României o efuziune naivă, dar pătrunzătoare, o indiscreţie a conştiinţei, puţin consimţită de ea. Obligată, prin datorie, de a-şi reţine sinceritatea în public, de a împărţi doar zâmbete, Regina compensează aceasta în singurătate, şi să-şi permită să râdă sau să plângă cu toată uşurinţa. Cea mai mare parte din colecţia de aforisme cuprinde perle adunate pe un fir. În albumul reginei, se simte un caracter spontan, uneori jena unui spirit naiv, arzător, care vibrează de multe ori la aceiaşi lovitură, la acelaşi zgomot şi care sfârşeşte prin a alege ecoul final, dar care abandonează comentariile modulaţiilor diverse ale reflecţiei sale, întotdeauna surprinzătoare şi mai ales întotdeauna trează.”
Autorul prezentării acestei lucrări a fost invitat în cadrul unui voiaj în România să petreacă o zi la Sinaia reşedinţa de vară a cuplului regal. Iată prezentarea locurilor făcută de Ulbach:
„Locul este pitoresc, aduce cu splendorile Elveţiei care se amestecă în această vale a Carpaţilor, cu un fel de reminiscenţă al unui dulce ţinut al Badenului, pentru a forma un decor sever dar încântător. De când regele şi regina s-au apropiat de Sinaia, aici s-au construit frumoase hoteluri, vile elegante; dacă s-ar descoperi o sursă de apă minerală care ar trebui să se găsească aici, dacă s-ar instala un cazinou pentru orice fel de joc adăugat peisajului, Sinaia va deveni un loc de întâlnire cosmopolit, fără rival în această parte a Europei. Aceasta se limitează de a fi un Trianon, puţin mai sălbatic al unei regine care nu dorea la Versailles. Regele Carol a construit în apropiere de Sinaia, mai sus decât toate hotelurile, în plină pădure, un frumos castel, cu trăsături romantice. Deja el a instalat aproape un loc de adunare pentru vânătoare elegant, unde regina a aranjat o mansardă artistică, cu tot ce trebuie pentru a picta miniaturi, pentru a reflecta şi pentru a scrie. Un mic urs pripăşit , dar prudent ataşat, zburdă prin faţa cabanei de meditaţie. Un râuleţ, care-şi dă aere importante în iarnă, serveşte să arate chihlimbarul său acestui urs curtean, însă aminteşte reginei că uneori când era tânără fată, cu pletele în vânt, în pădurea care domina castelul părintesc, mama sa o numea „şuvoi de munte”. Din această cabană trebuiesc consemnate un număr de gânduri care vor urma să fie cuprinse într-unul din poemele, scrise în germană, sub pseudonimul astăzi uitat de Carmen Sylva.
Aşteptând terminarea construcţiei castelului, curtea regală locuia într-o veche mănăstire, admirabil situată, ca toate mânăstirile, purtând încă pe pereţii exteriori picturi bizantine.”
Iată şi o scurtă descriere a cuplului regal făcută de acest scriitor francez.
„Nu a fost nevoie, să citesc, în timpul vizitei mele, ultimul discurs al tronului, pentru a înţelege că îi place să spună direct ceea ce gândeşte. El (Carol I) nu are încă melancolia suveranităţii; dar el nu are infatuarea naivă a începătorului. El este mândru de a fi primit coroana regală a ţării căreia i-a dăruit o armată; însă el este îndeosebi mândru că această coroană este de oţel şi a fost realizată dintr-un tun de la Plevna. O poartă cu seninătatea unui soldat, filozofia unui rege constituţional, încrederea unui bărbat tânăr, plin de bunăvoinţă, indisolubil asociată destinelor unui popor tânăr şi brav.
Regina era în costum popular românesc când am salutat-o. Ea nu poartă nimic din ceea ce la Sinaia era al modă.”

(va urma)




Elizabeth, Queen of Roumania
The Century Illustrated Monthly Magazine August 1884


Coronation of the King and Queen of Roumania at Bucharest
The Illustrated London News, June 11 1881


După:
- "Les pensées d’une reine"- Paris - 1882-http:// www.bnf.fr.;
- http://femeiasecolului21.ro/regina-elisabeta-a-romaniei;
- http://www.tkinter.smig.net/CarmenSylva/Gallery.