FAURAR (FEBRUARIE)

În credința populară luna februarie este denumită „Faur” sau „Făurar” care vine de la o tradiție legată de anul agricol. Atunci când iarna este pe sfârșite, meșterii făurari din satele românești pregătesc uneltele de muncă pentru începerea muncilor agricole din primăvară. Astfel de exemplu se ascut sau se înlocuiesc brăzdarele de plug (în fig) sau cuțitele prășitoarelor, hârlețul, coasa, secera sau furca. Luna februarie mai are o particularitate fiind mai scurtă, având 28 de zile sau 29 de zile în anii bisecți. Luna Făurar este deci ciuntită, are o infirmitate prin lipsa unor zile. Se crede că este o referință la zeul Hefaistos și la handicapul său.   Hefaistos sau Hephestus, în limba greacă Ηφαιστος, Vulcan în mitologia romană, este zeul focului, al vulcanilor, metalelor,  fierarilor, sculptorilor sau meșteșugarilor.  Fiul lui Zeus și al Herei, este șchiop, această infirmitate se datorează faptului că la naștere mama sa văzând că este urât, l-a aruncat din Olimp în mare. Hefaistos a fost salvat de Thetis o nimfă  și de Eurynome o fiică a oceanului. Acestea l-au crescut până la vârsta de nouă ani, într-o grotă din insula Lemnos unde a învățat meșteșugul de bijutier.    Mircea Eliade în „Făurari și alchimiști”(editura „Humanitas”, București, 2008) scria: „Făurarul este principalul agent de difuzare a mitologiilor, riturilor și misterelor metalurgice.” „Cu privire la miturile despre originea metalelor, vom întâlni complexe mitico-rituale cuprinzând noțiunea de geneză prin sacrificiul sau auto-sacrificiul unui zeu, raporturile între mistica agricolă, metalurgie și alchimie.”   

Plug cu tracțiune animală , de la începutul secolului  al XX-lea. Se mai utilizează și astăzi în agricultura de subzistență.