marți, 26 iunie 2012

LA DOBROGEA (DOBROUDJA) (II)



N. P. COMNÈNE
„LA DOBROGEA” (DOBROUDJA) 
Essai historique économique, ethnographique et politique 


Nicolae Petrescu Comnen continuă susținerea tezei legitimității apartenenței Dobrogei la România, atât de actuală atunci când a fost scrisă în1918, dar valabilă și astăzi.
Despre bulgarii lui Asparuh autorul precizează: „Nu erau nici atât de numeroși, nici atât de civilizați pentru a crea așezări umane în trecerea lor,  simultan cu raidurile de jefuire, este fără îndoială că au pus în saci, ceea ce au jefuit în această nefericită provincie, continuând marșul lor spre sud, către un cer mai îngăduitor, către un climat mai dulce, către un pământ mai bogat decât cel al Sciției și mai ales către Constantinopol, «către sutele de cupole aurite», către Țarigrad, orașul împăraților, centrul lumii,  unde s-au adunat toate bogățiile și splendorile orientului. Cucerirea Constantinopolului  și  conducerea întregului orient, aceasta a fost ideea directoare a istoriei bulgare din toate timpurile.”
Autorul citează din lucrarea francezului Guérin –Songeon: „Histoire de la Bulgarie” apărută la Paris în 1913 astfel: „«Către orașul Cezarilor!» acesta a fost de secole strigătul lor mobilizator.”
„Cele câteva mii de barbari din această națiune, scria savantul profesor Iorga  în
 «Les Roumains dans Dobroudjea» Iași 1917,  erau prea puțini,  suficienți pentru raiduri de pradă, pe care șefii lor nu doreau să-i disperseze, în timpul campaniei, pentru a îndeplini muncile câmpului care erau rezervate sclavilor, prizonierilor de război și populațiilor tributare.” Aceiași tendință s-a păstrat și în timpul hanilor: Krum, Boris care a creștinat pe bulgari și a introdus alfabetul  chirilic,  dar mai ales Simeon cel Mare care a înfrânt armata imperială la Anchialus (astăzi Pomorie –Bulgaria), în anul 917,  intitulându-se pompos Cezar (Țar). „În timp ce Dobrogea este astăzi o inepuizabilă mină arheologică adăpostind prețioase vestigii scitice, tracice, grecești, romane, bizantine, turco-tătare, venețiene, genoveze și românești, păstrând pentru generațiile viitoare amintirea prezenței mai mult sau mai puțin îndelungată a acestor popoare în regiune, trecerea bulgarilor prin Dobrogea a fost rapidă, căci se caută în zadar de la  Dunăre la Marea Neagră o urmă oarecare, un vestigiu al unei așezări bulgare. În toate căutările care au fost întreprinse, spune profesorul Iorga, nu a fost găsit nimic barbar care acoperă vestigiile vechilor civilizații presărate în țară.” În concluzie, autorul citează din Iorga astfel: „Nici pământul, nici obiceiurile, nici limba, nici aspectul  antropologic al rasei, nici aceleași vechi cântece sau legende ale țării, nu au păstrat nici o singură semnalare a unei gospodării.” „Această afirmație a profesorului Nicolae Iorga combate o afirmație a intelectualilor bulgari care au atribuit descoperirea „Valului lui Traian” în Dobrogea ca un vestigiu bulgar. Bulgarii ignoră probabil o inscripție găsită la Civitas Tropaensium (Adamclisi) care demonstrează că, în anul 316, primul care a avut ideea construirii unui puternic zid de apărare, de la  Axiopolis la Tomis (de la Cernavodă la Constanța), destinat să oprească  invazia barbarilor din nord, a fost Constantin cel Mare. Această linie fortificată a fost realizată în 369 de generalul imperiului Profuturus et Trajan și al cărui nume a fost atașat lucrărilor strategice” spune Nicolae Petrescu Comnen într-o notă de subsol,  care îl completează pe Nicolae Iorga.   Pecenegii popor originar din Turkestan au împânzit în secolul al IX-lea o regiune cuprinsă între Tanaïs (Don) și Dunăre. Către sfârșitul secolului al IX-lea, trec Dunărea și încep o așezare de lungă durată în Dobrogea lăsând multe urme. Astfel localitatea Peceneaga poartă numele acestei populații. Prezența lor în Scytia Minor este confirmată de toți istoricii epocii. „În timpul lui Alexius I Comnenus «Pecenegi stabiliți pe cele două maluri ale Dunării , către gurile fluviului … peste muntele  Haemus (Balcani)…Serveau adesea imperiul ca auxiliari.»  Anna Comneana  fiica împăratului Alexius Comnenus (1081-1118)
a fost un filozof și mai ales un istoric. A scris „Alexiada” o lucrare despre  domnia tatălui său. A descris prima cruciadă  oferind posterității mărturii prețioase din punct de vedere bizantin. Despre pecenegi Anna Comneana (1083- cca 1153/1155) a scris că întreaga regiune, situată pe ambele maluri ale Dunării, era ocupată de pecenegi, cărora Constantin al IX-lea Monomachus (1042-1055) le-a permis să se stabilească. În 1084 Silistra era de asemenea  ocupată de pecenegi.
Mărturiile istorice spun că a existat în general o bună colaborare între pecenegi și populația băștinașă românească și că românii au ajuns în unele cazuri conducători ai pecenegilor cum ar fi Căliman și Cătălin de la Silistra, iar în 1075 șeful trupelor pecenege purta un nume românesc Tat (Tata sau Tatul).  Același șef conduce luptele contra cumanilor de pe malurile lacului Ozolima-Halmisis (lacul Carasu). A existat și un șef militar al cumanilor în 1094 Pudile sau (Spudilă ?)
Charles Le Beau profesor la Universitatea din Paris spune în lucrarea sa monumentală, citată adesea de Nicolae Petrescu Comnen,  „L’Histoire du Bas-Empire* en commençant à Constantin le Grand” în 28 de volume scrise între 1752-1817 aduce un nou argument privind prezența românească. „Le Beau spune că Ioniță împăratul celui de al doilea imperiu româno –bulgar întemeiat de români – după ce a asediat și a dărâmat zidurile cetății și a prădat la Varna în 1203, «s-a reîntors în Bulgaria», astfel întreaga regiune până la Varna era puțin bulgărească și în afara Bulgariei. În timpul secolelor al XIII-lea și al XIV-lea asistăm la o luptă continuă între împărații de la Constantinopol și o parte din elementele interioare și exterioare imperiului care căutau să taie părți mai mult sau mai puțin considerabile în această succesiune cere devenea iminentă.”                                                                                              

*Termenul de Bas-Empire împreună cu cel de Haut-Empire sunt cele două părți „Inferioară” și „Superioară” în care se divizează Imperiul roman după istoriografia franceză. Bas-Empire este perioada finală a Imperiului roman. Termenul de inferior sau de jos nu are o semnificație negativă, ci desemnează o perioadă mai apropiată de prezent.  Haut- Empire începe din 27 î.Hr. cu domnia lui Octavian Augustus și se termină cu căderea Imperiului roman de apus în 476 prin abdicarea ultimului împărat Romulus Augustule. Bas-Empire a durat până la căderea Constantinopolului în anul 1453.  




„Histoire du Bas -Empire” de Charles Le Beau profesor la Universitatea din Paris,
una din sursele documentare ale lucrării lui Nicolae Petrescu Comnen
După: http://www.archive.org.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu