BUCUREȘTIUL
ANULUI 1857
În cele ce urmează voi prezenta impresiile socialistului
german Ferdinand Lassalle despre orașul București înaintea Unirii
Principatelor. Ferdinand Lassalle a fost un om politic german,
de origine evreiască, de orientare
socialistă și de asemenea scriitor. S-a născut la Breslau (astăzi Wroclaw
Polonia ) și a murit în 1864 în Elveția. El a criticat liberalismul și a
elaborat o „lege de bronz a salariilor”. După această lege, numită după aliajul
dur și tenace utilizat la turnarea clopotelor bronzul, se spune că salariul este cel care permite să hrănească
muncitorul și familia sa, iar acesta să fie la
valoarea minimă a strictului necesar pentru traiul muncitorului și
pentru continuarea producției.
„Ne-am făcut o impresie despre București a doua zi de la
sosire, când am străbătut străzile,
adică ceea ce se numesc aici străzi, o
plimbare foarte dură. Eu nu am fost niciodată într-un oraș atât de ciudat, cu
un caracter atât de surprinzător. Încă
de la prima vedere ești cuprins de mirare, ești lovit de contrastul flagrant,
de nedescris care se expune ochiului unui vizitator. Confuzia domnește
peste tot aici, fără excepție și fără a fi înțeleasă. Palate, șiruri de palate,
o lungă și imensă istorie, construite în diverse stiluri, unele foarte bogate
și pline de farmec, cu o arhitectură cu decorație abundentă, toate având mari
curți înconjurătoare. Lângă aceste palate, sau în imediata lor apropiere, grămezi de pietre, lemne, gropi cu moloz etc. În
fața acestor palate nu sunt reale
străzi; cum nu există de obicei în București. Adeseori se întâmplă să existe,
ca de exemplu în fața hotelului consulului general austriac, un lac mai mult
sau mai puțin sec, în funcție de anotimp, cu băltoace de apă, la traversarea
cărora îți faci cruce, sau toaleta completă după. Biserici nenumărate, cu
domuri impunătoare ce urcă în spațiu.” „La București referitor la străzi nu vei
întâlni o concepție de linie dreaptă. Totul este redus cam la o încurcătură de
mătase răsucită, de mici pătrate, deschise fiecare unui test de orientare și
asistat de firul Ariadnei care le desfide. Prințul Ghica susține un proiect de
canalizare. Fiecare oraș din vestul Europei este alcătuit din părți individuale, fiecare având o anumită
fizionomie. Aici sunt fabricile, acolo cartierul financiar, acesta este
cartierul aristocratic, acolo sunt străzile unde locuiesc muncitorii precum și periferiile.
Această grijă pentru schimbarea condițiilor astfel încât să susțină un anumit
aspect obișnuit al orașelor noastre este consecința dezvoltării lor istorice,
unei creșteri lente și progresive dea lungul anilor. La București veți putea găsi, nu are importanță unde, în afara
mărețelor palate ale marilor boieri, mizerabile căsuțe dărăpănate, amenințând
să se prăbușească, magnifice grădini, situate nu are importanță unde, în
spatele palatelor marilor boieri. „În curtea mea poate face manevre un
regiment”, o spune fără să exagereze o boieroaică, Doamna Slătineanu. Acest
frumos hotel din cărămidă al consulului austriac este înalt de 8 picioare. O
altă clădire înaltă este construită din lemn, cu zidărie pictată. Aceste
mistere bucureștene mi-au fost explicate de consulul austriac. Am constatat și
eu un perete din trestie. Chiria, spunea consulul austriac, era de 483 ducați,
un preț enorm. Comerțul angro se desfășura pe strada Lipscani. Magazinele cu catifeaua
roșie a mobilierului, cu lămpile numeroase care împrăștiau seara lumini roșiatice,
astrale, cu inscripții în franceză și depozite în dezordine și standuri
murdare. „Contrast” este cuvântul adesea folosit, în așa fel repetat încât a
devenit lipsit de sens. Ceea ce este cu adevărat opus poate fi găsit aici. Am
avut momente în care am crezut că mă găsesc la Bagdad.” „Landouri foarte elegante cu vizitii și lachei în
elegante livrele, adesea în culori țipătoare, cu locuitori care se deplasau pe
jos, unii în veșminte europene, alți români bogați în jachete împodobite cu
blană, o altă parte țărani cu sumane murdare și căciuli de blană neagă. Apoi
sunt: țigani, evrei, arnăuți încă cu fes
roșu și grelele broderii de aur de pe scurtele lor (tip geacă), cu jambiere aurite, pistoale enorme, cuțite lungi la
centură cu mânere strălucitoare. Gândiți-vă că aici femeile, poartă în general toalete elegante de la Paris, susținute de
floarea tinereții lor, unele cu o tentă a expresiei fără vigoare, mulțimi de
oameni obișnuiți, majoritatea
înveșmântați în alb, mereu pe drum, doamne elegante foarte frumoase, de
toate genurile arătându-și deschis
originile romane. Trăsăturile caracteristice ale Bucureștiului sunt :
pitorescul mulțimii sălbatice, dezordinea, haosul, acest ansamblu de clădiri,
obiecte și persoane. Observând totul din viteza unui vehicul obișnuit aici,
rulând pe străzi cu flagrante contraste de culori, forme și alte lucruri, în așa
fel plasate unele lângă altele, fără legătură între ele, fără nicio fizionomie,
însă întreg ansamblul creează impresia unui caleidoscop. Am locuit într-un hotel recunoscut nu în ceea
ce privește produsele alimentare, dar unde curățenia și cazarea sunt cele mai
bune din București, Hôtel de Londres. Este o clădire impunătoare, construită
din piatră, cu o fațadă elegantă. Masa „á la carte” este acceptabilă. Pentru
alte preferințe există un restaurant bun la Hôtel de France, al cărui
proprietar este un francez. Cele mai bune preparate din pește, legume
excelente, preparate din paste făinoase, un vin autohton de 40 creițari, vândut
de o gazdă musulmană și care poate fi catalogat printre cele mai bune vinuri de
Burgundia. Nu cunosc oraș cu excepția Parisului care să se poată compara cu
grădinile publice ale Bucureștiului. Mergând în Cișmigiu una din magnificele
grădini din mijlocul orașului, având o imensă suprafață, cu peluze, iazuri,
sălcii plângătoare, cafenele, un restaurant.
Acesta depășește Germania. În fiecare după amiază, s-a adunat lumea de
la mare la mic la sunetele muzicii militare, astăzi muzică austriacă, mâine românească,
apoi turcească. ”
(VA URMA)
(VA URMA)
 |
| ARNĂUT |
Craciun fericit domnule Vassyle!
RăspundețiȘtergere