luni, 9 mai 2011

COPACUL DIN CURTEA MEA



Dintre speciile indigene din genul Ulmus, specia cea mai preţioasă pentru industria lemnului este Ulmus foliacea (ulmul de câmp), care are un lemn greu (densitatea, între 450 şi 1000 kg/m3 în funcţie de umiditate, la fel ca fagul sau stejarul) şi potrivit de tare (501-650 daN/cm2), acestor calităţi adăugându-se elasticitatea şi mai ales rezistenţa la condiţii climatice vitrege, cum ar fi umezeala excesivă.
După:http://www.revistacastor.ro/?nyelv=ro&id=94&menu_id=2&mutato=94&cikk=94


Acum vreo unsprezece sau doisprezece ani a răsărit un copăcel în spatele curții aproape de gardul vecinului de la nord. Pentru că nu a încurcat pe nimeni a supraviețuit mulți ani. Tulpina i s-a îngroșat și a luat înălțime, coroana i s-a dezvoltat frumos. S-au pus multe întrebări în familie, ce copac este, este fructifer sau nu, să-l tăiem sau să-l lăsăm pentru umbră. Aceasta a fost hotărârea: îl lăsăm pentru umbră. Tata, om crescut pe dealurile Argeșului aproape de pădure, l-a identificat.
Este un ULM.
Au trecut anii și copacul ne-a dăruit umbră și mult oxigen, atât de necesar într-un București plin de praf și gaze de eșapament, în care se distrug și se micșorează parcurile.
În această primăvară ploioasă s-a petrecut o mică „minune”, ulmul a înflorit. Florile sale în mici ciorchini de culoare alb -gălbuie au constituit o surpriză și o bucurie pentru noi. Acestea au făcut să-l simțim aproape de noi, constituind parcă o parte atât de familiară a vieții noastre.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu