CARTE VECHE: „ ISTORIA BISERICII ROMÂNEȘTI ȘI A VIEȚII RELIGIOASE A ROMÂNILOR” DE NICOLAE IORGA (III)

În Cartea I „Epoca slavonă” autorul ne prezintă amănunte despre „Întemeierea ierarhiei episcopale și a vieții mănăstirești” Acele vremuri debutează cu o puternică ofensivă de catolicizare a populației autohtone.
„Peste puțin însă, cavalerii trebuiră să părăsească țara, pe care regele Ungariei, pus pe gânduri de progresele lor, găsi cu cale să li-o iea îndărăt; din opera Teutonilor rămase o singură urmă, cloașterul (Kloster) catolic din Câmpulung, care se află pe acest loc – acela cunoscut și astăzi supt acest nume –decât biserica mai târzie a Sfântului Iacob. Sarcina convertirii locuitorilor de peste munți fu încredințată acum unui legat pontifical, trimes special și statornic al Papei, care era însușii primatul Ungariei, arhiepiscopul de Strigonia sau Estergom.” „Cumanii, supt amenințarea săbiei, se botezară cu grămada, și un călugăr predicator, un Dominican, fost prior în Ungaria, fu numit episcop în diacesa munteană, care se numia a Cumanilor.” „Peste cîțiva ani, tot Dominicanii, pornind din noua cetate a Severinului, clădită de Unguri pentru a se împotrivi din zidurile ei Bulgarilor Vidinului, predicau în mijlocul Românilor din județele oltene. Era vorba de o cruciadă convertitoare împotriva Țarului Ioan Asan și de întemeierea la 1238, a unei episcopii catolice a Severinului. Năvălirea Tatarilor sfărâmă toate aceste planuri frumoase, așa de grele de îndeplinit.” „Așa însă, Dominicanii își pierdură încrederea în izbânda unei lupte de convertire, și numai într'un târziu, pe la 1279, locul lor era luat de alți călugări propagandiști, de Franciscani sau Minoriți, cari însă își îndreaptă luarea- aminte mai mult asupra părților unde mai târziu s'a întemeiat principatul Moldovei.” „În veacul XIV-lea, când regii unguri intrară în luptă cu Basarab, cel d'intăiu Domn a toată Țara- Românească și stăpân pe amândouă malurile Oltului, ei se gândiră a câștiga prin religie pe Românii îndărătnici în apărarea libertății lor.”
Referitor la întemeierea Mitropoliei „Țerii – Românești” Iorga face mai multe precizări privind contextul social istoric alacelor timpuri.
„patriarhia de Constantinopol pierduse, în cele d'întâiu timpuri de existență energică a Împărăției bulgărești nouă, orice gând de a se amesteca în părțile de sus ale Peninsulei balcanice, unde de alminterea, nu-i făcuseră loc nici Cesarii bizantini ai celor d'întâiu recuceriri.” După moartea lui Ioan Asan „cel mai mare, desăvârșit și netăgăduit Împărat bulgăresc al Peninsulei, Bulgaria împărătească slăbește” „o adevărată Bulgarie centrală,în jurul centrului firesc Târnova” „și o Bulgarie răsăriteană, a Mării, care cuprindea Varna, Kalliacra, ce ajunse reședință de Țar separatist, precum și toată Dobrogea mai restrânsă” Această zonă era sub conducerea patriarhală grecească a Constantinopolului. Astfel ținutul numit «Sciția Mică» a primit un episcop așezat la Vicina „o stație de corăbii și loc de schimb cu barbarii dela Nord, cari aduceau grâne și piei înaintea negustorilor greci și italieni veniți pe Dunăre.” „Ea fu luată de Turci la 1387-1388 și dispăru din istorie” „pe la 1350 stăpânia asupra Bulgariei întregi Țarul Alexandru, cel de-al doilea din noua dinastie vidineană, o rudă și un prieten al Domnilor Țerii- Românești.” „Tătarii cari stăpâniseră, multă vreme, malul stâng al Dunării, lângă revărsarea ei, având dregătorii și vameșii în Cetatea-Albă dela limanul Nistrului erau în decădere răpede” În aceste condiții vitrege situația episcopului de Vicina era precară fără reședință. El a primit cu mare bucurie „rugămintea celui de-al doilea Domn al Țerii-Românești, Alexandru-Vodă, de a veni să se așeze la el, în scaunul de Domnie al Argeșului. Basarab, tatăl lui Alexandru, se luptase cu Ungurii și-i biruise; fiul biruitorului urmă politica de dușmănie față de regele vecin” „A sta în dușmănie cu regele Ungariei înseamnă a înlătura orice legătură cu Biserica lui catolică.”
Începând cu Împăratul Ioan al V-lea ortodoxia s-a întărit continuu. „legătura cu Bizanțul era astfel impusă lui Alexandru, când el căută să dea o organizație ortodoxă Bisericii sale, precum, de alminterea, această legătură se impuse”
„Astfel episcopul Iachint de Vicina, care stătea acum la Argeș, fu cerut de Alexandru și de boierii săi dela patriarhul de Constantinopol ca Mitropolit al Țerii-Românești. El trebuia să rămâie adică în țară, să îndeplinească aici funcțiile obișnuite ale unui ierarh, creând preoți în adevăr canonici și sfințind biserici în care să se poată face slujba potrivit cu dreptul bisericesc.” Iachint era numit «Mitropolit a toată Ungrovlachia» ca să nu se confunde cu Vlahia balcanică. „Prin hotărârile Patriarchiei din Maiu 1359 dorința lui Alexandru- Vodă de a face din țara sa un teritoriu ortodox statornicit era îndeplinită, măcar întru cît îngăduiau canoanele și împrejurările date ale acelui moment.” Referitor la primele biserici acestea erau făcute din lemn „s'a făcut toată slujba dumnezeiască în satele și în câteva, foarte puține, târguri ale noastre, până în veacul al XIV-lea”
„Abia prin veacul al XIV-lea în Țara - Românească, iar în Moldova prin al XV-lea, au început a se clădi biserici de zid, și anume de către Domni.” „Satele au trăit cu biserici de lemn până prin veacul al XVII-lea.” Biserica din piatră ridicată de Teutoni la Câmpulung a fost primul locaș de zid „în toată Românimea. În mânăstirea aceasta din piatră a micii Domnului locuiau călugări dominicani sau predicatori”

NICOLAE ALEXANDRU (1352- 1364)